A studiat Filologia la Universitatea din București, a debutat în muzica pop, însă este atrasă de jazz. Începe din anii 90 să cânte în cluburi și în festivalurile de profil, colaborând cu Mircea Tiberian, Johnny Raducanu, Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Raul Kușak, Maurice De Martin, Horst Nonnenmacher, Vladimir Karparov, Topo Gioia, Herb Robertson, Tom Smith, Ben Abarbanel . De-altfel studiază jazz-ul laConservatorul din Rotterdam și apare în concerte și festivaluri în Bulgaria, Germania, Ungaria, Elveția, Olanda, la "Fête de la Musique" în Franța . A făcut parte din grupurile "East Village", "Aievea", "Electric brother", "Interzone Jazz Orchestra". După o pauză de câțiva ani, Marta Hristea revine în 2017, pe scenele de jazz ale României. Este invitată de-altfel să deschidă în calitate de solistă, stagiunea 2018 - 2019 a Big-Band-ului Radio, condus de Ionel Tudor.

Marta Hristea, sunteți stabilită în Marea Britanie, dar păstrați o legătură constantă cu scenele de jazz românești. Este dorința de a rămâne ancorată, aici ?

Din păcate, nu. Mi-aș dori foarte mult, însă familia mea locuiește în Marea Britanie și atâta timp cât am un copil de crescut va trebui să locuiesc acolo și să vin să vizitez România.

Dar păstrați în continuare această legătură cu jazz-ul românesc.

Da. De fapt, am reînnodat-o, după un concediu de maternitate puțin mai lung, de 5, 6 ani și am revenit abia la începutul anului trecut, împreună cu Mircea Tiberian am cântat la Festivalul de la Gărâna după 20 de ani, și în stagiunea ARCUB. Este minunat că nu m-au uitat după atâția ani.

Și reveniți în această săptămână pe scena Sălii Radio, alături de Big Band-ul Radio, în concertul de deschidere a stagiunii de jazz. Cum a fost întâlnirea cu Big Band-ul Radio și ce veți propune publicului?

În primul rând a fost un moment emoționant în plan personal, să îi revăd pe Cristian Soleanu și pe Tudy Zaharescu, alături de care am cântat în formațiile lui Johnny Răducanu și ale lui Mircea Tiberian începând cu 1996, și reîntâlnirea cu maestrul Ionel Tudor, pe care îl știu de foarte mulți ani de pe scenele muzicii pop de pe vremea când eram o tânără speranță. Acum tot o speranță mă consider, nu atât de tânără, dar cu ceva mai multă experiență. Pentru mine este o lecție, pentru că, repertoriul acesta clasic de jazz este de fapt, abecedarul oricărui muzician sau vocalist de jazz și îmi este foarte drag să cânt aceste piese din repertoriul american.

Mai exact, ce veți cânta în concertul de joi, 11 octombrie ?

Vom cânta piese care provin din genul operetei sau al musical-ului. Mă gândeam la lucrarea mea de diplomă, "Drawn from Broadway" pe care i-am adus-o lui Florian Lungu - interesant este de văzut cum aceste piese pe care noi le știm, gen Summertime de George Gershwin, provin de fapt din genul musical și au fost preluate de muzicienii de jazz și popularizate și în afara Americii. Vor fi piese de Cole Porter - "Night and day", în afară de Big Band, cânt împreună cu George Natsis, Tudy Zaharescu, Cristian Soleanu, într-o formulă de cvartet. Vom cânta și piese mai moderne , compoziții de Billy Strayhorn, colaboratorul lui Duke Ellington. Pe scurt, foarte multe cântece cunoscute, acoperind o perioadă de câteva decenii din istoria jazz-ului.

Nici o piesă proprie, să înțeleg.

Mi s-a sugerat acest lucru, însă am considerat că este un omagiu adus jazz-ului clasic american, în aranjamente foarte frumoase, pe care Big Band-ul Radioului le cântă foarte bine și poate n-am găsit locul pentru piesele mele, pe care le cânt în continuare cu Mircea Tiberian, separat de aceste eveniment.

El este cel care v-a convins să urmați acest drum - de la filologie la jazz. Alte proiecte de viitor ?

Da. Aș fi vrut să menționez concertul de vineri, 12 octombrie când vom cânta în duo la Clubul Greenhours. Atunci vor fi și compoziții proprii. Avem un proiect la care lucrăm în momentul de față - muzica lui Kurt Weill și versurile lui Berthold Brecht, pe care Mircea Tiberian a compus câteva piese. Este o muzică ce pornește din Republica Weimar din Germania anilor dinaintea celui de-al doilea război mondial - este foarte modernă, foarte actuală și nu a fost suficient explorată.

De asemenea, în 1998 am înregistrat un disc împreună cu Mircea Tiberian, Emil Bâzgă și Cristian Soleanu ca soliști și o secție ritmică din Germania - "Villacross Passage", apărut la Electrecord. Tirajul a fost foarte mic și acum , peste ani, Mircea Tiberian consideră că muzica este foarte bună și ne dorim să reedităm acest disc.

Cum ar suna o declarație de iubire la adresa jazz-ului, din partea Martei Hristea? Sau o profesiune de credință...

Faptul că eu am început ca solistă de muzică pop și apoi am îmbrățișat muzica de jazz, spune deja foarte mult. Pentru mine, jazz-ul înseamnă libertate. În muzica pop mă simțeam îngrădită, iar jazz-ul, muzica improvizată în general, oferă, pentru mine ca artist, mult mai multă libertate de exprimare.