Domnule Cristian Lupeş, care este ideea de la care aţi pornit în organizarea ediţiei din această toamnă a Festivalului "Zilele Muzicii Contemporane" de la Bacău?

O idee simplă: să continuăm ce a construit Liviu Danceanu în ediţiile pecedente, să-i aducem o reverenţă acestui maestru pe care şi eu l-am avut profesor, dar şi colegilor lui, membrii fondatori care au dat startul festivalului în 1986, deci acum 32 de ani, Pavel Ionescu, Ovidiu Bălan, Dorin Gliga, Dorel Baicu. Acest festival este o încercare de a nu renunţa… aşa cum se întâmplă adesea în societatea noastră actuală, când se renunţă la multe lucruri bune. Vrem să mergem mai departe cu acest proiect care nu este simplu, muzica contemporană de multe ori sperie. Încercăm să ne alegem foarte bine publicul, poate nu publicul de stagiune trebuie convins neapărat, ci iubitorii de artă contemporană, de teatru şi dans şi mai ales oamenii ataşaţi de lucrurile noi, de viitor.

Pe program este menţionat: "Primul festival de muzică contemporană din România". Care este cel mai important lucru pe care încearcă să-l transmită publicului acest festival?

Metaforic vorbind, dacă în 2018 preferăm să mergem la Paris sau la Viena cu avioane de mare viteză care zboară la 11000 de metri înălţime şi nu mergem cu diligenţa, atunci preferabil ar fi ca şi acustic, şi artistic, să funcţionăm tot cu aceeaşi viteză. Şi viteza aceasta este dată tocmai de muzica contemporană, de ideile noi care speră să fie admise în viitor în artă.

Cum a fost evidenţiată personalitatea compozitorului Liviu Dănceanu căruia i-a fost dedicată această ediţie a Festivalului "Zilele Muzicii Contemporane" de la Bacău?

În primul rând, personalitatea lui Liviu Dănceanu s-a evidenţiat de la sine prin programarea în prima seară a Operei "Orestia II" de Aurel Stroe, o programare la care se gândise de fapt Liviu Dănceanu anul trecut. El chiar vorbise deja cu Sorin Petrescu, motorul ansamblului de la Timişoara care avea în repertoriu lucrarea lui Stroe şi stabiliseră deja această vizită a Orestiei la Bacău. Apoi a doua seară a festivalului a propus o lucrare a lui Liviu Dănceanu în interpretarea Orchestrei Filarmonicii "Mihail Jora" şi a maestrului Ovidiu Bălan. Concertul a început pe un tărâm paradoxal, în care punctele cardinale se confundă şi susţin conflictul dintre "Nord şi Sud", acesta fiind titlul lucrării op.179 nr.1 a lui Liviu Dănceanu. A doua lucrare este a unui coleg al lui Liviu Dănceanu, un concert pentru violoncel şi orchestră de Adrian Iorgulescu, în care solistul Mircea Marian este pus într-o ipostază halucinantă, însoţit de un ansamblu de suflători şi percuţie care cântă total cromatic, el este nevoit să variaţioneze între sunetele sol şi fa diez. Iar în final, am lăsat Cezarul, adică profesorul celor doi, Ştefan Niculescu, care ne introduce în spirala arhitectonică a Sarmizegetusei cu Simfonia a II-a, Opus Dacicum, lăsând muzica să leviteze între scena şi cupola octogonală a Sălii Ateneului din Bacău.

Fiecare concert se leagă de o regiune istorică a României. Este aceasta o modalitate de a sărbători centenarul?

Da, este o modalitate de a sărbători centenarul cu atât mai mult cu cât orice artă contemporană este îndreptată, ca viziune, către viitor. Fiecare zi a fost denumită după o regiune a ţării. În prima zi a fost Banatul, am avut ansamblul de la Timişoara, a doua zi, cântând Filarmonica din localitate, s-a numit Moldova. În a treia zi, Muntenia, a fost invitat ansamblul "Archaeus", înfiinţat de Liviu Dănceanu, sâmbătă pe 6 octombrie am avut Trio Contraste şi Duo Diana Moş-Mihai Măniceanu, aşadar Transilvania, iar ultima zi, pentru că am invitat un cvartet de studenţi din Chişinau, a fost dedicată Basarabiei.

Am remaracat încă din prima seară că interpreţii sunt dintre cei mai buni. Cum i-aţi selectat?

Am încercat să găsim în primul rând acei compozitori şi apoi acei interpreţi care au colaborat cu Liviu Dănceanu, care îl apreciau şi pe care şi el îi aprecia. Apoi Filarmonica "Mihail Jora" a fost întotdeauna implicată din 1986, nu a lipsit la absolut nici o ediţie. Ansamblul Archaeus este un ansamblu de elită al muzicii contemporane, Trio Contraste de asemenea, şi nu este pentru prima dată aici. Festivalul s-a încheiat cu ansamblul de percuţie "Game" condus de Alexandru Matei, fost membru şi el al Archaeus-ului. Şi nu numai atât, în anii '90 Liviu Dănceanu a scris o lucrare pentru percuţie, cu titlul "Game". Alexandru Matei a făcut atunci un ansamblu pentru a interpreta această lucrare, un ansamblu care există şi astăzi şi care poartă, de atunci, numele acestei lucrări.