Sebastian Burneci, prim trompetist și solist al Big Band-ului Radiodifuziunii Române, unul dintre cei mai valoroși muzicieni ai generației sale, absolvent al Universității de Muzică din București și al Conservatorului "Prins Claus" din Groningen - Olanda, cu o activitate bogată pe scenele de jazz românești, fondator în egală măsură al Bucharest Jazz Orchestra propune un nou concert împreună cu Big Band-ul Radio condus de Ionel Tudor, la final de stagiune, joi 14 iunie de la ora 19,00.

Sfârșit de stagiune pentru Big Band-ul Radio, însă un nou proiect pentru Sebastian Burneci. Despre ce este vorba?

Este vorba despre un proiect pe care aș fi vrut să-l fac de foarte multă vreme. Dacă aș fi avut de ales, cred că aș fi făcut acest proiect acum 20 de ani, în sensul că sunt foarte îndrăgostit de muzica (n.r. lui Maynard Ferguson) și că este, practic, cea care m-a apropiat de toată această poveste cu Big Band-ul, cu jazzul și cu cântatul la trompetă, cu ideea de lead trumpet. Practic, descoperind muzica lui Maynard Ferguson - într-un fel, acest concert este și un tribut pentru el- eu am început tranziția de la muzica clasică la cea de jazz.

Concertul are și un titlu - "As Loud as it Gets"(cât de tare este cu putință). Ce să înțelegem noi de aici - dincolo de pragul de 140 de decibeli, pragul audibil, sau nu?

Cred că nu vom ajunge chiar acolo, dar, sigur, este și o manieră de a glumi. Am vrut să fiu cât mai sugestiv și cu posterul pe care l-am făcut - pentru care-i mulțumesc lui Radu Pop, un grafician extraordinar - vrem să fim sugestivi pentru epoca anilor '70, când era vorba despre foarte multă forță și foarte multă informație exprimată direct. Sigur, se întâmplă lucruri interesante și în planul secund, dar este acea trompetă mândră care se exprimă mereu și... așa m-am gândit că astfel pot să sugerez ce urmează să se întâmple acolo. Vom cânta... tare.

Vom asculta, înțeleg, un repertoriu Maynard Ferguson, de asemenea câteva piese proprii pe care le vei interpreta alături de un trio. Ai mai cântat cu cei trei muzicieni din Bulgaria, Teodor Petkov - pian, Mihail Ivanov - contrabas, Borislav Petrov - baterie.

Da, am cântat cu ei în luna februarie în proiectul meu "Unspoken", acum vom cânta în varianta de combo piese din acel concert, compoziții proprii. În concertul "Unspoken" erau realizate în aranjamentele Simonei Strungaru. Acum va fi doar varianta de combo - două piese în cvartet, și două în cvintet împreună cu Cristian Soleanu.

De ce este important să privim în trecut către o tradiție pe care o reprezintă acest trompetist canadian, Maynard Ferguson, atunci când construim în continuare o nouă cale, un nou drum?

Este, probabil, cel mai important să știm ce s-a întâmplat până la noi ca să nu avem impresia că am inventat focul și ca să putem duce (n.r.o idee) mai departe. Deși eu cred că este curajos să spun și că pot să duc mai departe ce a fost în trecut, pentru că s-au întâmplat atât de multe... și atât de bine, încât "Doamne ajută!" să-mi iasă măcar la fel. Trecutul este foarte important, este baza a tot ceea ce urmează să se întâmple.

La final de stagiune, cum apare anul care a trecut, în calitatea ta de solist al Big Band-ului Radio, direct implicat în tot ceea ce s-a întâmplat, cum se profilează un bilanț pe această temă?

Sunt foarte mulțumit, și de nivelul big-band-ului și de aspectele sociale, faptul că suntem ca o familie. Plec de acasă de la soția și copilul meu și vin aici și mă simt, nu la fel, dar într-o stare similară. Nu simt că merg la serviciu, că trebuie să muncesc și să aștept să treacă acele ore ca să mă întorc în zona mea de confort. Este o altă zonă de confort pe care o apreciez foarte mult. Asta ca o paranteză, pentru că din punct de vedere social, eu cred că este foarte important ca lucrurile să stea bine, numai atunci se pot face lucruri valoroase, pentru că este muzică, și dacă nu ne simțim bine împreună, nu avem cum să păcălim publicul. Cântăm, dar cei care ne ascultă mai atent, își dau seama că nu există chimia potrivită. Dar noi, în această orchestră, în acest moment o avem. Și cred că acest lucru se va simți și joi (14 iunie) la concert. Din punct de vedere muzical, am făcut foarte multe lucruri, a existat multă varietate, de la producții pop la producții jazz. Amintesc concertul lui Cristian Soleanu , cu muzică scrisă de el, în aranjamentul lui, cu el solist - o experiență extraordinară. Ne-am propus să ducem mai departe acest proiect cu Bucharest Jazz Orchestra, și desigur vom înregistra și un disc .

Pentru că ai amintit de Bucharest Jazz Orchestra, trebuie să vorbim și despre participarea voastră la Bucharest Jazz Festival la începutul lunii iulie.

În data de 4 iulie vom concerta în cadrul festivalului organizat de ARCUB, începând cu ora 21,30 și vom fi pe scenă alături de grupul vocal Blue Noise. Anul acesta am început o colaborare, am avut un prim eveniment în luna ianuarie. Ne-a plăcut foarte mult cum a decurs concertul, am înaintat propunerea organizatorilor festivalului, li s-a părut o idee bună, motiv pentru care vom fi acum din nou împreună pe scenă. Cred că va fi un concert foarte reușit - în prima parte vom cânta o muzică originală, lucrări pe care eu le-am scris, de asemenea muzica lui Cristian Soleanu despre care am vorbit, după care vom invita grupul vocal, și alături de ei vom face o incursiune în istoria acestui gen de colaborare. Vom începe cu piese din anii '35 - '40, venim spre timpurile noastre și cântăm o piesă în aranjamentul lui Peter Herbolzheimer, au și ei câteva lucrări pe care le vor interpreta a cappella și la final de concert vom propune și o piesă românească, în aranjament jazzistic. Cred că va fi un concert interesant. Mie mi-ar plăcea să asist la genul acesta de spectacol.

Cum ai vorbi despre profesia ta unui tânăr care acum descoperă jazz-ul?

Cred că în muzica de jazz spre deosebire de orice altă muzică există o foarte mare energie în starea ei pură, o energie uriașă care se manifestă între muzicieni. Se întâmplă atât de multe lucruri… pe loc, concertul poate merge în atât de multe direcții, este exact lucrul care face atât de special acest gen de muzică. Poate fi interesant pentru cei care participă la un astfel de concert, pentru că pot experimenta trăiri pe care nici un alt stil muzical nu le oferă. Restul ține mai mult de spectacol, sunt instrumentiști mai mult sau mai puțin virtuozi, aranjamente speciale, foarte multe detalii care apar și în alte genuri. La orice concert de muzică clasică mergi și asculți atât de multă informație și lucruri realizate atât de bine, atât de rafinat. Se întâmplă și în jazz acest lucru, dar aici această interacțiune, această energie, aceste lucruri care apar o dată, în acel moment, și chiar dacă ai dori nu le mai poți repeta, face genul foarte special, și acesta este principalul motiv pentru care merită consumat.