Leo Hussain dirijează concertul Orchestrei Nationale Radio din 1 iunie 2018, ora 19,00

Am citit, evident, documente despre Leo Hussain din care am aflat că preferați Mozart, de asemenea lucrări ale celei de-a doua școli vieneze și muzica secolului XX. Este adevărat?

E o întrebare dificilă pentru că de fiecare dată lumea mă întreabă ce prefer, care e specialitatea mea, dar, de cele mai multe ori, muzica te alege. Am locut foarte multă vreme la Salzburg. E clar că asta m-a adus mai aproape de muzica lui Mozart. Cât am fost student am dirijat foarte multă muzică contemporană. Și, de când îmi desfășor activitatea la Viena, într-adevăr, sunt mai interesat de a doua școală vieneză. Dar nu vreau să cred că am o anume specializare. E o muzică pe care o apreciez, și muzică pe care o apreciez mai puțin.

Ați lucrat cu mari dirijori ca Simon Rattle, Valeri Gergiev sau Daniel Barenboim. Ce ne puteți spune despre acești mari muzicieni? Cum v-ați simțit lucrând cu ei?

Sunt foarte norocos pentru că, așa cum ați spus, am lucrat cu mai mulți dirijori. Nu consider că am avut un singur maestru, ci o întreagă pleiadă și am fost foarte norocos din acest motiv. În cazul dirijorilor, cred că ține mai mult de dezvoltarea spirituală și cred că asta e cel mai important.

Aţi fost invitat la Festivalul Enescu de la Bucureşti şi ați dirijat Schonberg și Berg. Cu ce impresii ați rămas în urma acestei manifestări?

Cred că nu poți vorbi de un festival și de tot ceea ce înseamnă viața muzicală a unui oraș în același fel. Pentru că un festival, prin natura lui, e o sărbătoare, n-aș vrea să-l numesc neapărat special, dar așa se diferențiază de viața muzicală a orașului în general. Nu știu cât pot vorbi de viața muzicală a Bucureștiului doar prin prisma festivalului. Ce consider că este general pentru viața muzicală din București este căldura și aprecierea publicului. Muzica are un rol aparte în sufletul publicului din România, muzica are o însemnătate aparte pentru publicul din România.

În 2016, ați făcut un mare succes la Covent Garden cu Oedip de Enescu. Ce credeți despre muzica lui Enescu?

Nu poți vorbi de un singur Enescu, ci de mai mulți Enescu. În primul rând a fost un compozitor foarte mare și un interpret foarte bun. Compozitor, pianist, dirijor, profesor. Enescu, în compozițiile sale, arată foarte multe stiluri. Mai degrabă aș spune că a durat ceva până și-a găsit un stil al său. În Oedip găsim tot ceea ce a însemnat Enescu într-o singură lucrare. Dacă e să vorbim de simfonia pe care o vom interpreta vineri, a patra de școală, e clar că este o piesă scrisă de un geniu, un geniu la doar 17 ani. O persoană care a ascultat foarte, foarte multă muzică și care s-a inspirat din foarte multe locuri. Lucrarea de vineri e o simfonie post Brahms, dar care trece prin Dvoraj, dar amintește foarte mult și de Wagner. Trebuie să spun că e un amestec interesant.

Ce ne puteți spune despre vineri? Cântați Enescu și, de asemenea, Faure, Ravel și Massenet în același program.

Enescu, așa cum spuneam, era student când a scris această simfonie, studia la Paris, și am vrut să pun această simfonie în contextul perioadei respective. Așa cum am ascultat și mai devreme, această suită din Peleas și Melisande conține foarte multe mini-portrete, a scris-o ca muzică incidentală pentru o piesă, are acțiune, are culorile unei drame, dar restrânse într-o suită.

Ioana Goicea vine să ne cânte piese de Ravel și Massenet. E o violonistă foarte tânără și foarte talentată. Piesa de Massenet este foarte cunoscută și cred că toată lumea are dreptul de a o include în programe. Iar în cazul lui Ravel, vedem un compozitor francez care se îndreaptă către muzica din est. E o oglindă interesantă între Ravel și Enescu; Ravel care se îndreaptă către est, Enescu - cel care vine spre vest. Simetria acestui program îmi place foarte mult.

Să vorbim despre orchestră. Cum vă simțiți la pupitrul Orchestrei Naționale Radio?

Este întotdeauna o plăcere să cânți Enescu cu o orchestră românească. Asta e clar! Dar ce mi s-a părut interesant e că această simfonie de Enescu au interpretat-o pentru prima dată, nu o știa până acum. Deci, am descoperit-o împreună. Dar mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu orchestra pentru că au o energie aparte și o oarecare fantezie. Dacă noi, ca muzicieni, urcăm pe scenă și nu spunem o poveste atunci nu mai are rost să facem acest lucru. Adesea sunt întrebat care e diferența între a dirija operă și un concert simfonic. Pentru mine nu e absolut nici o diferență; un concert simfonic e o punere în scenă exact cum este opera. Să faci orchestra să aibă dorința să obțină aceste culori, să spună această poveste - asta este plăcerea mea. Să fac lucrul ăsta.

După concertul de vineri seara, ce urmează în agenda dumneavoastră?

După concertul de vineri cu Orchestra Națională Radio merg în Elveția pentru a pune în scenă Edgar de Puccini, o piesă de asemenea nu foarte cunoscută. Și apoi, în vară, voi avea câteva concerte în Australia și Tosca la San Francisco. Foarte multe călătorii cu avionul.

Leo Hussain, mulțumesc pentru acest interviu și succes pentru vineri seara! Sper că vă veți întoarce și altădată cu plăcere în România!