Vei susține un recital în cadrul bine-cunoscutei serii de concerte Enescu, pe care Institutul Cultural Român din Londra o găzduiește de mulți ani. Cum ai primit această invitație?

Invitația am primit-o destul de surprinzător, mai ales că am tot lucrat cu doamna Cimpoiașu după concursul Rubinstein să ne sincronizăm pentru o dată care să funcționeze pentru amândoi și, la un moment dat, chiar ne-am dat bătuți. Însă, în cele din urmă, am primit un telefon și mi-a spus data de 3 mai. M-am uitat rapid în calendar și era fix data dintre concertul din Polonia și o altă transmisiune radio în Paris și am zis haideți să stabilim acum. Și de acolo am pornit proiectul.

Cum ai alcătuit programul concertului?

Am fost destul influențat de evenimentele pe care le am acum în jurul concertului din Londra, dar totuși m-am gândit, în primul și în primul rând, fiind seria Enescu, să pun câteva ingrediente românești în meniul pe care o să-l prepar pentru dânșii. Iar ceva mai românesc decât Enescu și Silvestri, momentan pentru pianiști, e greu de găsit și, mai ales, mai românesc decât Carillonul nocturne al lui Enescu, care e fix reprezentația armonicelor, a clopotelor bisericii... Și am zis să începem cu o completă depravare, prin Bacanala lui Silvestri, în care să pun un pic oamenii la marginea scaunului; și, după aceea, să intrăm într-o stare mai sobră, de muzică clasică, cu "nu prea cunoscuta" Sonată a lunii de Beethoven; urmează, apoi, Enescu - Carillonul și Musorgski, Tablourile dintr-o expoziție. Un repertoriu extrem de uman. Mi-am dat seama cumva după că, de fapt, se leagă foarte strâns piesele între ele. Dacă stăm să ne gândim, Bacanala lui Silvestri, cu toate aceste extremități și această căutare a extazului și a vieții continuă, după aceea, în Sonata lunii care, cumva, este ca un deznodământ și ne dăm seama, de fapt, că totuși trăim într-o lume în care nu putem să fim tot timpul extrem de activi și fericiți. Și toate acestea se leagă de Viktor Hartmann, care e starul repertoriului, pictor căruia Musorgski i-a expus tablourile într-o expoziție ca într-un omagiu după moartea sa, iar acest lucru mi s-a părut extrem de fascinant, să pot relata toate piesele pe un stil de viață al unui om, al unui artist care merge dintr-o extremă în alta: cu Bacanala, cu partea sobră a Sonatei lui Beethoven, apoi, bineînțeles, cu înmormântarea artistului decedat și cu ritualul liturgic al lui Musorgski, ca omagiu pentru Hartmann.

După Londra, așa cum ai amintit, vei pleca spre Paris și te invit să ne spui ce vei face acolo.

La Paris am fost invitat, în contextul unei serii pentru tineri instrumentiști, la Radio France, într-o transmisiune de 30 de minute live în care, din nou, voi cânta Bacanala de Silvestri, Musorgski și Enescu. 10 zile după, o să închid o stagiune, Animato, în sala Cortot și apoi voi veni la dumneavoastră, la București.