Cristian Măcelaru, vineri vă aflați din nou alături de Orchestra Națională Radio, muzicieni cu care ați mai colaborat. Cum este această revenire pentru dumneavoastră?

Întotdeauna când revinla Orchestra Națională mă bucur de prietenia pe care am format-o în acești ani cu colegii din orchestră și de fapt acest program reprezintă exact acest lucru prin lucrările pe care le cântăm. Mă refer la Elgar, a cărei lucrare o interpretăm, Variațiunile Enigma, o lucrare pe care Elgar a scris-o pentru a sărbători relația lui cu diferiți prieteni pe care îi avea. Şi uitându-mă la o altă piesă care să meargă împreună cu Elgar, am decis să ne uităm la un alt compozitor englez, Britten, într-o piesă care se cântă mai puțin, oriunde în lume se cântă mai puțin, nu numai în România, Sinfonia da Requiem, sinfonie pe care el a scris-o în memoria părinților lui. Într-un fel, nu a fost o relație de prietenie între părinții lui și el sigur, dar într-un fel, tot la o colaborare sau o relație se referă și această piesă, care este mult mai profundă și mai intimă, să spun așa. E o piesă pe care mie îmi place foarte mult de Britten și sper să aibă același efect și asupra oamenilor care vor veni la concert sau care vor asculta la radio.

Între aceste două lucrări avem și concertul de Wieniawski, unde colaborați cu Gabriel Croitoru.

Exact. Este un prieten foarte apropiat al orchestrei și al meu. M-am întâlnit cu Gabi Croitoru pentru prima dată, când am colaborat tot pe scena Orchestrei Naționale acum câțiva ani și am așteptat foarte mult cu nerăbdare să putem să colaborăm iarăși împreună. Sigur, concertul de Wieniawski este un concert cunoscut de toți violoniștii sau cei care au cântat la vioară, mai ales că este un concert standard, să spun așa. Dar e un concert în care Wieniawski a fost ca un Chopin al viorii, de o muzicalitate foarte naturală, foarte organică, să spun așa, dar plină de virtuozitate și de dantele muzicale. E foarte frumos. În același fel în care Bellini a scris pentru voce, Chopin a scris pentru pian, Wieniawski a scris pentru vioară.

E un repertoriu în care se simte bine Gabriel Croitoru. Cum este acum?

Da. O descriere, ca să spun așa, el este un violonist al violoniștilor. În sensul că știe toate trucurile violoniștilor în care poate să-și arate expertiza.

Maestre Măcelaru, pe lângă acest concert pe care-l veți susține alături de Orchestra Națională Radio, duminică ne pregătiți o altă surpriză în care reuniți Orchestra Română de Tineret, Corul Preludiu, Corul de Copii Radio, plus soliști de marcă, aduceți, pentru prima oară în multă vreme, Integral Oratoriul Matthäuspassion de Johann Sebastian Bach, la Ateneu. Cum a reușit acest proiect să se contureze?

Acest proiect a venit ca o idee să spun așa, după colaborarea care am avut-o acum un an și ceva, în care am făcut oratoriul Messiah de Handel, tot cu Orchestra de Tineret. Eu consider că e atât de important pentru cei care învață să devină muzicieni, să aibă o experiență de a cânta în stiluri diferite. Din păcate, muzica lui Bach, în majoritate, se cântă individual. Sunt numai câteva piese care se cântă orchestral al lui Bach, dar e atât de important să învățăm muzica lui Bach și dintr-o perspectivă a unui colectiv. De aceea am vrut neapărat să facem Matthäuspassion, care este una dintre capodoperele cele mai mari ale muzicii și am adus această lucrare ca să dau această experiență celor care cântă în orchestră, care cântă în cor și să putem auzi și soliștii care vor veni. E o lucrare și un proiect care mi-e foarte apropiat de inimă, ca să spun așa și mă bucur să pot oferi din ceea ce am învățat eu când a studiat stilurile diferite muzicale, să pot să dau înapoi unei generații care sper să o aducă înainte.

Vorbeați și punctați foarte bine că, într-un fel, muzica lui Bach are menirea de a strânge comunități în jurul ei...

Și cu corul și cu orchestra am avut repetiții separat și e iarăși extraordinar de gândit acest Matthäuspassion de Bach, a fost gândit pentru două orchestre separate și pentru două coruri separate. Și e o surpriză pentru cei care vor veni la concert la Ateneu, pentru că vreau și din punct de vedere vizual să reprezint acest lucru, care natural, va forma o cruce pe scenă. Din cauza celor patru puncte în care vor fi orchestrele și corurile plasate. Da, e de fapt, a repeta această piesă foarte mult se implică studiul individual sau studiul cu orchestre separate, cu coruri separate, cu părți din orchestrele respective, care cântă numai anumite lucruri și atunci, produsul final e când toată lumea se adună împreună și spun, relatează aceeași poveste, să spun așa, care e relatată, important de evanghelistul Matei, care e reprezentat prin tenorul Nicholas Pan.

Unde își regăsesc locul soliștii în acest univers?

Asta va fi surpriza pentru cei care vin la concert, dar am plănuit ceva special și pentru asta.

Vă mulțumesc foarte mult. În final, când mai avem ocazia să vă revedem pe scenele bucureștene sa românești?

Ca întotdeauna, eu mă reîntorc la București destul de des. Vin cam de trei-patru ori pe an și mă voi reîntoarce la Orchestra Națională în luna iunie.