Duminică 18 februarie şi joi 22 februarie, Opera Naţională Bucureşti propune publicului premiera operei "Don Carlo" de Giuseppe Verdi. Regia, decorul, costumele și luminile spectacolului poartă semnătura lui Mario De Carlo, iar la pupitrul dirijoral se va afla maestrul Tiberiu Soare. Printre invitaţi se numără interpreţii rolurilor Don Carlo - tenorul Daniel Magdal, Elisabeta di Valois - soprana Celia Costea şi Filip al II - lea - basul Ramaz Chikviladze, în timp ce personajele Rodrigo de Posa şi Prinţesa Eboli vor fi interpretate de soliştii operei: baritonul Cătălin Ţoropoc, respectiv mezzosoprana Oana Andra. Despre apropiata premieră a vorbit baritonul Ştefan Ignat - directorul general interimar al Operei Naţionale Bucureşti:

Domnule Ştefan Ignat, cred că vă aflaţi la prima premieră de când aţi preluat directoratul interimar al Operei Naţionale Bucureşti. Aţi optat pentru o operă verdiană - Don Carlo. De ce acest titlu?

Pentru că în urmă cu 27 de ani am ascultat-o pentru prima oară - eram student - şi mi-am propus să o cânt, mi-am propus să ajung să o cunosc cu de-amănuntul şi am reuşit acum doi ani. Am debutat în ea după 25 de ani şi mi-am propus ca atunci când voi avea suficientă forţă, putere de decizie, să o pun şi eu acolo unde voi fi. Şi iată că s-a întâmplat la Opera din Bucureşti, după atâţia ani frumoşi.

L-aţi invitat pentru montarea acestui spectacol pe regizorul italian Mario de Carlo. El semnează şi decorul, costumele şi luminile - o misiune dificilă pe care el însuşi o compară "cu a te arunca de pe o stâncă din Acapulco". Cum a imaginat el această montare?

Încă de la începuturi, atunci când eu l-am chemat, mi-am propus să-l sfătuiesc într-un anume fel să facă o montare tradiţională, clasică, aşa cum mi-am închipuit-o eu în toţi aceşti ani. Şi i-am explicat cum aş vrea, cum mi-ar plăcea să fie şi a fost întru totul de acord. A spus "Ok. Aşa o vom face." Pentru că după atâţia ani de modernism, de lucruri moderne pe care bineînţeles că nu le dăm la o parte şi nu le contrazicem el a spus că este cazul ca la Opera Naţională din Bucureşti să revină tradiţionalul pentru un timp. Bineînţeles, avem în plan şi opere moderne, şi opere care vor fi jumătate-jumătate, opere care să se desfăşoare în zilele noastre sau cu puţin timp înainte.

Vă văd deja îmbrăcat într-un costum din acest spectacol. Următoarea întrebare era dacă sunteţi tentat să intraţi în distribuţia spectacolului. Cred că veţi intra de la premieră.

Nu. Eu nu sunt omul care-şi doreşte cu tot dinadinsul ca "eu să fiu", ci, în momentul acesta, prin funcţia pe care o deţin, îmi doresc ca teatrul să fie cel care câştigă, nu eu. Prin montarea acestei opere am câştigat cu toţii. Am câştigat o voce tânără (Cătălin Tţoropoc)a unui coleg al meu care a învăţat şi pe care eu l-am rugat să facă el premiera. Ştiţi că de obicei directorii când vin, dacă sunt dirijori vor să dirijeze ei cât mai mult şi premierele, vor să cânte ei cântăreţii cei mai mulţi, ce-i frumos şi vor ei în premieră ca lumea să vorbească de ei. Nu, eu am gândit altfel. Vreau să fac ceva pentru operă, nu vreau să fac ceva pentru mine, pentru că, slavă Domnului!, în aceşti 27 de ani de carieră pe scena Operei Naţionale din Bucureşti am avut suficiente satisfacţii în premiere. Şi pot spune că şi în data de 22 februarie eu voi fi în cea de-a doua premieră; nu e nici o ruşine să cânţi şi după aceea un spectacol. E important să-l poţi cânta.

Ambele spectacole sunt de premieră. Ce ne puteţi spune despre interpreţii celor două distribuţii?

Interpreţii… atunci când am analizat distribuţia am plecat de la Filip. Filip trebuie să fie personajul în jurul căruia se rotesc ceilalţi parteneri, celelalte personaje. De aceea, m-am gândit la două voci puternice din pleiada asta de cântăreţi - n-am să le dau numele acum pentru că o să aştept lumea să vină la spectacole - , doi başi internaţionali care fac totul ca această operă să iasă cum am gândit-o noi aici, în jurul consiliului artistic, aşa cum ne-am imaginat-o. După aceea, avem bineînţeles doi tenori în rolul lui Don Carlo; un tenor de-al casei, care a mai cântat, care cântă, care a fost angajat la Operă (vorbesc de cea de-a doua distribuţie) şi, bineînţeles, un tenor foarte cunoscut publicului larg de la noi din ţară, un tenor de naţionalitate română adus de la Berlin. După care, suntem doi baritoni ai casei, doi baritoni tineri - eu aşa mă consider şi ne considerăm cu toţii. Elisabeta - o soprană din casă, din operă şi o invitată de excepţie, tot româncă. Eboli sunt două interprete de la noi. Şi ce să vă spun… în jurul acestora am făcut această operă să trăiască, să aibă viaţă. Noi sperăm că vom avea succesul dorit; ceea ce se şi vede pentru că sunt deja epuizate biletele. Vom da până la sfârşitul stagiunii cinci sau şase reprezentaţii şi atunci toată lumea va putea fi prezentă să ne vadă.

Înţeleg că va fi o regie tradiţională, pe placul melomanilor de tradiţionalism. Ce credeţi că va atrage la această montare şi partea tânără, care este mai axată pe modern?

Acum, dacă ne referim la o parte a tineretului care vrea modernism, are ce să vadă şi modern - o tablă de şah, acolo unde este vorba de regi, de regine, nebuni, cai şi ture. Veţi vedea, este foarte ingenios făcut! Regia îi va mulţumi pe toţi, după părerea mea - şi pe cei modernişti, şi pe cei tradiţionalişti. Eu îmi exprim fericirea pentru că realizăm ceea ce nu s-a mai realizat de foarte mulţi ani la Opera Naţională din Bucureşti - un spectacol pentru toţi!

Şi l-aţi adus dirijor pe Tiberiu Soare.

Tiberiu Soare este dirijorul nostru, este directorul muzical al Operei, este cel mai în formă dirijor din România după părerea mea şi nu numai a mea, ci şi a celorlalţi critici sau comentatori de operă. Şi mi s-a părut normal ca această operă a operelor să-i revină şi să dirijeze el premiera.

Ce alte surprize le mai pregătiţi spectatorilor Operei Naţionale până la sfârşitul stagiunii?

Eee, sunt multe, multe şi frumoase. Ne-am gândit să redăm copiilor operele pentru copii, pentru că în ultimii doi ani nu s-au mai jucat opere pentru copii. Deja am avut Motanul încălţat, vom avea Flautul fermecat, vom avea Hansel şi Gretel. Avem spectacolele pentru copii ale corului de copii al Operei, care face deliciul publicului. În 31 martie ne-am propus să facem premieră de Cavaleria şi Paiaţe pentru că de foarte multă vreme n-a mai fost nici acest titlu. În 6 mai am programat Frumoasa din pădurea adormită cu scenografi şi coregrafi străini. După care, în data de 9 iunie, am programat Trubadurul de Verdi, care, de asemenea, a avut în ultima perioadă, în ultimii zece ani o montare care nu a avut succes, o montare modernă era şi totuşi publicul nu a gustat-o pentru că nu la toată lumea place modernul, mai ales în operele acestea frumoase.

Domnule Ştefan Ignat, vă muţumesc şi vă urez mult succes!

Vă mulţumesc şi eu. Să ne vedem cu bine la premieră şi succes tuturor colegilor mei!