Astăzi, 26 ianuarie 2018, de la ora 19:00, aveţi ocazia de a-l revedea la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio pe dirijorul francez Julien Salemkour. Mai multe detalii despre programul pe care l-a pregătit pentru publicul bucureştean ne-a oferit în următorul interviu.

Cum aţi putea descrie colaborarea cu muzicienii din Orchestra Naţională Radio, în faţa cărora v-aţi mai aflat şi cu alte ocazii până acum?

Este una excelentă! Este o plăcere pentru mine să lucrez cu aceşti muzicieni, iar colaborarea a devenit una din ce în ce mai bună odată cu trecerea anilor, ceea ce e destul de rar pentru că, de obicei, o orchestră şi un dirijor se pot plictisi unul de altul.

Cum aţi conceput programul pentru concertul din această seară?

Următorul program pe care îl vom face împreună este unul Wagner, iar, prin programul de astăzi, ideea mea a fost să pregătesc audienţa, dar şi pe noi, pentru acel concert Wagner. Iar pe Wagner şi Verdi îi privesc întotdeauna ca pe un cuplu, cu toate că Wagner nu l-a apreciat foarte mult pe Verdi. În timp ce muzica lui Verdi este foarte transparentă, Wagner se situează cumva la polul opus, cu o muzică foarte complexă. Cred că aceste două tipuri de muzici merg foarte bine împreună pentru noi, muzicienii şi pentru audienţă, în egală măsură.

Vom începe cu Uvertura operei Rienzi, o lucrare destul de timpurie a lui Wagner, care portretizează un erou din Roma antică şi e încărcată de speranţă şi bucurie. Urmează Lohengrin, care este destul de similar, este un basm, nu o poveste istorică, în care este vorba tot despre un erou. Următoarea este Tristan şi Isolda, o tragică poveste de dragoste.

Toate operele verdiene sunt de obicei tragice, când ne referim la eroi precum Macbeth, de pildă. Eu am ales patru coruri verdiene, două vesele, din Traviata şi Otello şi două mai degrabă contemplative; este vorba despre Patria opressa din opera Macbeth şi de Corul sclavilor din opera Nabucco, care este despre dorinţa de de a fi liber, în primul rând, dar totodată de dorinţa de a îţi elibera ţara de sub opresiune.