Pianista franceză Elizabeth Sombart susţine un recital miercuri, 24 ianuarie 2018, de la ora 19:00, în Sala mare a Ateneului Român. Muziciana propune un program integral Franz Schubert alcătuit din Impromptu op. 142 nr. 3, Sonata D. 960 în Si bemol major şi Fantezia D 940 în fa minor pentru pian la patru mâini. Invitată este pianista Lavinia Dragoş. Aflăm mai multe detalii din următorul interviu.

Cum aţi gândit programul acestei seri?

Premisa a fost că mi-am dorit să o puteţi asculta şi pe Lavinia Dragoş, care este pianistă şi director al Fundaţiei noastre, Résonance România. Vom interpreta împreună Fantezia de Schubert, o lucrare la patru mâini, o piesă extrem de importantă a repertoriului de gen, cunoscută, dar nu suficient de des cântată. Anul acesta este şi această aniversare Schubert, iar marea sa Sonată postumă reprezintă pentru mine, cumva, situaţia lumii actuale. Este o operă-testament, ultima pe care Schubert a compus-o înainte de a muri. În această sonată, este redată istoria unei vieţi, aproape a unei lumi, prin analogie, cu toate contradicţiile, speranţele şi deznădejdile ei. Compozitorul a introdus în această sonată liniştea, liniştea notată pe hârtie. Schubert merge mai departe decât alţi compozitori. Este ceva în muzica sa ce atinge cele mai adânci rafinamente ale iubirii şi ale transcendenţei. Din acelaşi motiv, am inclus în program şi o piesă pentru pian compusă de Schubert, de asemenea, în ultimele săptămâni de viaţă, o lucrare mai scurtă, bineînţeles, dar în care a reuşit să surprindă, în egală măsură, cele două aspecte - uman şi divin.

Ştim deja că vă leagă mai multe lucruri de România, unul dintre ele fiind Fundaţia Résonance, pe care aţi amintit-o mai devreme. Ce proiecte apar în agenda filialei române a fundaţiei pentru perioada următoare?

Misiunea şi specificitatea Résonance România, care este condusă de Lavinia Dragoş, este predarea fenomenologiei muzicale, care este direcţia pedagogică specifică fundaţiei şi care vine, de altfel, de la un mare muzician român, Sergiu Celibidache. Transmitem ideile acestei fenomenologii muzicale unui grup de copii prodigioşi, dacă îi putem numi aşa. Calitatea învăţământului şi a ascultării pe care ne-o oferă această nouă pedagogie ne învaţă, de asemenea, cum să transmitem ceea ce facem şi marelui public. Organizăm multe concerte în aziluri de bătrâni, în orfelinate, în închisori, aceasta fiind cea de-a doua misiune a fundaţiei, alături de învăţământ.

Vă întreb, în final, cum arată anul 2018 pentru pianista Elizabeth Sombart?

În acest moment pregătesc un concert foarte mare la Londra, care va fi apoi prezentat în mai multe părţi ale lumii printr-un turneu. Eu ţin foarte mult la ideea de a aduce muzica clasică aproape de cât mai mulţi oameni şi am înregistrat alături de Filarmonica Regală din Londra cele mai frumoase Adagio-uri din concertele pentru pian: Bach, Mozart, Beethoven, Grieg, Saint-Saëns, Rahmaninov, Chopin, Ravel şi nu numai. Iar în acest nou tip de concert pe care l-am imaginat, pe care îl vom susţine în 2 februarie pentru prima dată, la Cadogan Hall din Londra, alături de Filarmonica Regală, Adagio-urile sunt intercalate cu piese pentru orchestră care pregătesc, de fiecare dată, emoţia Adagio-ului, fiind la rândul lor muzici ce vor fi îndrăgite cu uşurinţă de public. Am ales părţile în Adagio pentru că eu cred că sufletul uman este, în primul rând, atins de piesele lente. Am remarcat că, odată ce cuiva îi place partea lentă a Concertului de Chopin, de pildă, va îndrăgi întreg concertul datorită părţii lente. Aceasta pentru că toţi compozitorii şi-au transpus în mişcarea lentă sufletul, sentimentele cele mai umane şi mai dureroase, dar întotdeauna învăluite de speranţă.

Un lucru important pentru Fundaţia Résonance, în anul 2018, este că împlinim 20 de ani, iar anul acesta obţinem recunoaşterea europeană a profesiei de "artist Resonance".