Astăzi este ultima repetiție, este repetiția generală, înaintea unui spectacol aniversar.

Da, așa este. În primul rând, este un spectacol făcut de un regizor italian, Pier Luigi Samaritani. A fost făcut acum 30 de ani, adică în 1987, exact când m-am născut eu, așa că pentru mine are o importanță foarte mare: primul meu Verdi, la Teatrul Regio din Parma, sărbătorirea operei cu mine, plus că este cel mai important eveniment din Italia, pentru că se sărbătoresc, cum toată lumea știe, 50 de ani de carieră a maestrului Leo Nucci, cel care mi-a fost de două ori tată, să zic așa, la Staatsoper, în Berlin și la Menorca, și acuma ne întâlnim în Rigoletto. Este o producție clasică. Nu știu, cum am trăit visul, la 22 de ani să fac parte din Traviata, să debutez de fapt în Traviata, la Roma, în regia lui Franco Zefirelli. Exact același vis, dar pe o scară mult mai mare cum este acuma, pentru că o să fie alături de Leo Nucci, vă pot spune că este mai mult decât și-ar dori oricine, pentru că, cred că el este singurul care a cântat peste 50 de spectacole, în rolul principal din Rigoletto.

Spuneți-ne cum este atmosfera de la repetiții, cum sunt partenerii, dirijorul?

Un mare noroc îl am pentru că mă înțeleg foarte bine cu dirijorul, cu Francesco Ivan Ciampa. E prima oară când colaborăm, dar, el fiind din Napoli, eu din România, ce să zic, Napoli cu România vă pot spune că se aseamănă foarte mult. Pot spune că în Napoli mă simt acasă. Avem aceleași spirite, gândim la fel, vedem la fel muzica și de multe ori ajungem să ne uităm unul la celălalt și deja știm ce vrem. E mare lucru să faci Rigoletto cu un dirijor care știe să asculte cântăreții. Eu zic că e un dar foarte mare, mai ales că eu acuma venind după ultimul Rigoletto, făcut anul trecut la Napoli, la pupitru era Nelo Santi și acum e Ivan Ciampa, pot să vă spun că e la un nivel foarte înalt pentru un dirijor tânăr, deci deja este un lux. Cu colegii, cu toții am cântat la Napoli, tot așa Rigoletto, așa că suntem oarecum în familie. Plusul cel mai mare îl aduce Leo Nucci... este o experiență cu siguranță unică în viață care mi-aș dori să se mai repete, nu cu Rigoletto. Leo are 77 de ani acuma, așa că la Parma nu cred că o să mai cânt eu Rigoletto alături de el, dar, pot să vă spun că după succesul cu Bologna, mă simt un pic acasă, în Parma, adică lumea mă iubește, mă apreciază, pe stradă, dacă mă duc deja la magazine toți mă știu. Toată lumea îmi cere bilete.. am făcut deja interviuri. E mare lucru să fii respectat așa de tare, uneori nu ești respectat acasă. Aici chiar se respiră Verdi și opera pe stradă, ceea ce dă o senzație extraordinară, dar este și o responsabilitate în același timp.

După această serie de spectacole ce urmează pentru Ștefan Pop?

Pe lângă faptul că Rigoletto este o operă foarte grea și ar trebui să stau într-un singur loc să repet, să-mi focusez toată energia, am în aceeași perioadă, de fapt eu lucrezpe două planuri, pentru că în 24 ianuarie va fi premiera de "Norma", alături de Mariella Devia la Genova. Așa că în perioada aceasta eu am avut câte o zi în care am plecat. Când am avut liber de la Parma am mers la Genova să fac repetiții acolo. Deci ianuarie este foarte încărcat, în sensul că nu am doar o responsabilitate, ci două, imense: să cânt alături de Leo Nucci și imediat la patru zile alături de Mariella Devia, nu-i puțin, spun eu. Dar sper să fac față. Este "Norma" la Genova, după care o să mă întorc la Parma cu "Roberto Devereux", tot alături de Mariella Devia. O să debutez în "Simon Boccanegra", la Bologna. Din nou "Norma" la Veneția, "Traviata" la Veneția și continuăm lista.

Ștefan Pop, vă mulțumesc și vă urez mult succes și sperăm să vă revedem și în România.

Voi fi în 10 februarie la Cluj. Se face o premieră "Elixirul dragostei". Am o săptămână liberă, așa că vin la Cluj să cânt "Elixirul" pentru publicul clujean și pentru cine poate să vină, numai că biletele trebuie luate din timp.

Mulțumesc și succes.

Eu vă mulțumesc și le doresc tuturor ascultătorilor dumneavoastră multă sănătate, un an nou plin de fericire.