Alături de mine - maestrul Voicu Enăchescu, dirijorul şi fondatorul Corului de cameră Preludiu. Daţi-mi voie să vă spun părintele acestei formaţii şi să vă întreb cum arată copilul dumneavoastră la aproape 45 de ani.

Sigur că aş putea să mă consider şi părintele… Corul Preludiu a luat naştere în 1972, la Casa de cultură a studenţilor din Bucureşti. Cum mă simt la 45 de ani ai corului? Îţi mărturisesc că mă simt împlinit din punct de vedere profesional şi consider că de la înfiinţarea corului şi până în clipa de faţă am reuşit măcar să transmit celor cu care am lucrat dragostea pentru muzica corală.

Spuneaţi în cartea-interviu, realizată împreună cu muzicologul Grigore Constantinescu - Dialoguri despre Preludiu - că esenţa corului dumneavoastră este plăcerea de a cânta. S-a păstrat această esenţă?

Da, e foarte adevărat. N-am minţit niciodată, mai ales în discuţiile pe care le-am avut cu Grigore Constantinescu, şi-mi place să cred că s-a păstrat esenţa asta, a plăcerii de a cânta, la toţi membrii actuali ai Corului Preludiu, fiindcă atmosfera de lucru de la repetiţii este una de o relaţie mai mult decât prietenească, este un… cum să-i spun… un flux pe care am încercat să-l transmit de-a lungul anilor şi se pare că şi până-n ziua de astăzi am reuşit să fac lucrul acesta. Actualii corişti ai Corului Preludiu care, peste timp, s-a transformat de la formaţie artistică de amatori studenţească la un cor profesionist… este în continuare aceea a plăcerii de a cânta în cor; lucru care mie-mi face foarte bine şi cred că rezultatele pe care le-am obţinut în timp se datorează şi acestei dorinţe a coriştilor de a cânta şi de a se apropia de muzica corală.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră Corul Preludiu? Un instrument muzical, a doua familie sau şi una şi alta?

Păi, a doua familie a fost de la început, evident. Cu toate că dacă ne uităm pe calendar, iniţial a fost prima familie deoarece căsătorindu-mă mult mai târziu a doua familie, aceea de suflet, a devenit indiscutabil prima în ordinea afecţiunii pe care a trebuit s-o manifest faţă de familia mea propriu-zisă.

Invitatul săptămânii la Perpetuum mobile este maestrul Voicu Enăchescu, dirijorul Corului de cameră Preludiu.

Din perspectiva unui veşnic îndrăgostit de muzica corală, maestre vă rog să-mi spuneţi când v-a fost mai greu? Atunci sau în prezent? Mă refer la contextul în care a trebuit şi trebuie să vă desfăşuraţi activitatea.

Trebuie să îţi mărturisesc că nu mi-a fost greu niciodată pentru că am făcut lucrul acesta cu mare plăcere, cu mare pasiune care cred că mi-a fost transmisă de nişte predecesori ai mei şi mă refer la dirijorul Corului de Copii Radio în care am cântat în anii copilăriei evident - Ion Vanica şi apoi Nicolae Ciobanu, dirijorul Corului Universităţii, de unde am şi plecat.

Revin la Dialogurile pentru Preludiu. Spuneaţi acolo, referindu-vă la generaţiile de corişti care au trecut pe aici, că aţi dus o muncă de Sisif. "A fost blestemul meu, ca să spun aşa, a trebuit de fieare dată s-o iau de la capăt." Ce aţi căutat de fiecare dată atunci când v-aţi selectat colaboratorii?

Cred că am încercat să mă alint atunci când am spus că mi-a fost greu. Nu mi-a fost greu niciodată şi acum pot să confirm lucrul acesta cu mâna pe inimă, dar au fost momente, la început de stagiune mai cu seamă, atunci când se schimbau generaţiile. La un an, doi apăreau tineri mai proaspeţi în Corul Preludiu şi trebuia să iau munca de la început… munca artistică, despre asta vorbesc. Dar, încetul cu încetul, se acomodau şi reuşeau să se înscrie în atmosfera de lucru a Corului Preludiu. Cei tineri, că la asta m-am referit atunci când am spus că am muncit ca un Sisif.

45 de ani în cifre înseamnă peste 350 de înregistrări radio-tv, mai mult de 2500 de concerte pe scenele din România şi din străinătate, peste 90 de turnee efectuate în 30 de ţări din Europa, America, Asia şi mai multe premii la festivaluri naţionale şi internaţionale. Ce vă doriţi să rămână în memoria publicului meloman dincolo de acest palmares?

Acum o să avem o serie de concerte aniversare în Bucureşti la Ateneul Român şi în ţară în câteva oraşe. Eu îmi doresc ca în momentul acesta, în care ne aflăm, toţi cei care vin la concertele noastre să fie încântaţi de prestaţia artistică a corului şi să plece la casele lor după concert poate mai împliniţi după oferta artistică pe care le-o facem noi.

Ajungem la concertul de la Ateneu din 1 noiembrie. La ce să se aştepte publicul care va fi prezent la acest eveniment?

Am alcătuit un program rememorând repertoriul Corului Preludiu peste ani şi, cred eu, selecţionând câteva dintre lucrările reprezentative pe care noi le-am cântat. Cred că le putem oferi spectatorilor de la Ateneu la concertul acesta aniversar o mostră a continuităţii şi a seriozităţii cu care s-a muncit de-a lungul anilor la Corul Preludiu. Şi, de asemenea, cred că cei care au mai fost pe la concertele Corului Preludiu îşi vor aduce aminte cu plăcere de evoluţia în timp a Corului de cameră Preludiu.

Aşadar, încă un eveniment plin de emoţie artistică marca Voicu Enăchescu şi Corul Preludiu. Vă doresc dumneavoastră şi colegilor dumneavoastră să oferiţi celor ce vă ascultă şi de acum înainte pentru mulţi ani cât mai multe astfel de momente. Vă mulţumesc!