Solista a performat pe scena festivalului alături de Ansamblul Instrumental din Paris şi Corul Naţional de Cameră "Madrigal" în 17 septembrie, la Ateneul Român.

Unul dintre glasurile de soprană pe care le regăsim în companii dintre cele mai prestigioase, pe scene celebre; o apariţie elegantă, admirată în 2016 în deschiderea ediţiei aniversare a celor 60 de ani ai Balului Operei Vieneze, la braţul lui Placido Domingo, strălucitoare pe scena de concert alături de Rolando Villazon sau Thomas Hampson, cântând Rossini sub bagheta lui Marc Minkowski, oscilând chiar şi galeria sa foto între ipostaze foarte diferite - aşa cum sunt de altfel şi rolurile pe care le interpretează...

Extrem de "vivace" şi plină de entuziasm, soprana care cântă în marile teatre de operă din Europa şi America a declarat că se află pentru prima oară la Festivalul Internaţional "George Enescu".

Da, de fapt vin pentru prima dată în ţara dumneavoastră, este pentru mine prima participare la acest prestigios festival şi voi vedea întâia dată oraşul dumneavoastră! Ştiu că vine aici un număr incredibil de mari muzicieni şi sunt cu atât mai mult încântată să mă aflu şi eu aici ! Înainte de orice - mă bucur enorm să am ocazia să cânt Mozart; paginile lui Mozart au avut un rol foarte important în cariera mea, scriitura sa se potriveşte excelent vocii mele şi îmi face bine; dar nu am ocazia să cânt prea mult Mozart în activitatea mea actuală - iată un motiv în plus pentru care îmi aduce o satistacţie deosebită această dublă întâlnire a mea cu Mozart!

Presupun că în bogata dumneavoastră carieră internaţională aţi mai întâlnit muzicieni, cântăreţi români...

Serios, cântăreţii români sunt incredibil de buni; sunt toţi foarte buni! Nu ştiu cum se explică acest lucru dar, poate, este ceva legat şi de limba vorbită căci vocalele îmi par diferite... Oricum este aici o şcoală de cânt extraordinară. Cu Adrian Sâmpetrean - voi cânta cu el în Missa în do minor - am lucrat în 2014, când am cântat împreună în opera "Turcul în Italia" la Aix en Provence; este cu adevărat un super - coleg şi mă bucur mult să îl revăd şi să colaborăm din nou. De foarte multe ori mi s-a întâmplat să întâlnesc căntăreţi români şi de fiecare dată a fost o plăcere să lucrăm împreună!

Dar dirijori români?

Nu, este pentru prima dată când am ocazia de a cânta într-o asemenea companie dirijorală.

Am înţeles că lucrările lui Mozart au o semnificaţie deosebită pentru dumneavoastră şi atunci pot să întreb dacă vă simţiţi diferit în partiturile sale de operă faţă de cele vocal-simfonice?

De fapt, pentru Mozart am venit la Berlin, pentru a studia Mozart căci aveam impresia atunci că vocea mea era potrivită în primul rând pentru muzica lui Mozart, a lui Handel sau Haydn. Credeam că Germania este cea mai indicată ţară pentru a studia un astfel de repertoriu vocal. Apoi, din 2005 m-am îndreptat mai mult spre bel-canto, a venit perioada în care am făcut mult Rossini; dar când am început cu Mozart, cântam Regina Nopţii din Flautul fermecat; apoi, mai târziu - la Salzburg - am făcut Lucio Silla ; acum - pentru că vocea s-a schimbat, are tendinţa să coboare mai mult - mă îndrept spre Donna Anna din Don Giovanni (am probat deja această ţesătură vocală şi mi se pare foarte confortabilă pentru mine). Mi se pare evident că aceasta va fi direcţia în care trebuie să mă îndrept în viitor: am deja în agenda viitoare Idomeneo - nu rolul Ilia ci Elettra, apoi voi fi Donna Anna (am deja trei programări despre care însă nu îmi este permis să vă vorbesc acum deoarece teatrele respective doresc să anunţe ele aceste afişe); voi cânta apoi Pamina la Madrid... Da, sunt perspective foarte frumoase.

Am mai cântat cu alte prilejuri şi Missa şi Exultate, Jubilate - de mai multe ori...Fie doar o parte, fie integral iar Missa - dacă îmi amintesc bine - am cântat-o ultima dată în Tenerife şi în Gran Canaria, în 2013 (timpul trece atât de repede că este din ce în ce mai greu calculezi exact)... Dar este o mare bucurie de câte ori mă întorc la repertoriul mozartian, este ca şi cum m-aş întoarce ACASĂ, în locul în care mă simt cu adevărat bine...Mozart a fost un asemenea geniu încât aş îndrăzni să îl compar cu ...un virus: când ai cântat Mozart o dată rămâi contaminat pentru întreaga ta viaţă, nu există un antidot pentru aşa ceva! (râzând) Aşa că rămâi mereu atins de "mozarteană"!!!

Cântaţi aşadar şi Pamina şi Donna Anna - două roluri care îmi par atât de deosebite şi vocal şi mai ales ca expresie a personajului... Le găsiţi elemente comune?

Deloc! De aceea îmi şi place aşa de mult această profesie a mea pentru că îmi oferă şansa de a trăi atât de multe vieţi! Când sunt Pamina cea ingenuă, învăluită în candoare, când sunt acel personaj misterios al Donnei Anna, cu o atitudine unică în întreaga istorie a muzicii - un personaj care permite atât de multe versiuni interpretative şi sub aspect al jocului actoricesc... Mozart te pune mereu pe gânduri, te lasă liber să decizi cum îţi conturezi rolul. Pentru un regizor este de asemeni o provocare un personaj ca cel al Donnei Anna de exemplu, căci sunt modalităţi atât de diferite de a imagina acest caracter: poate fi... nevinovată sau nu - căci nu se ştie de fapt ce s-a întâmplat cu adevărat între ea şi Don Giovanni, de ce trăieşte acest tumult emoţional - şi sunt atât de multe conflicte în sufletul zbuciumat al acestei femei - ceea ce este foarte interesant de interpretat... Iar în plan muzical sunt două arii minunate şi ansamblurile vocale (ultima arie mi se pare fantastic de frumoasă)...

Trebuie cântat totul foarte curat, cu puritate, trebuie să fii foarte atent să păstrezi acurateţea liniei. De fiecare dată când abordezi muzica lui Mozart este o bucurie; de fapt...muzica lui este pur şi simplu bucurie. Dacă ar trebui să găsesc un singur cuvânt pentru a defini ce înseamnă Mozart pentru mine atunci acesta este categoric: BUCURIE!

Aţi mai colaborat cu Ensemble Instrumental de Paris?

Nu, este o premieră pentru mine. Nu am mai întâlnit până acum nici orchestra, nici dirijorul, nici corul. Sunt multe noutăţi pentru mine, doar Mozart îmi este cunoscut!!!

Cunoaşteţi muzica lui Enescu, aţi cântat vreuna dintre paginile sale?

Nu, din păcate nu... Îmi doresc de mai mult timp să o pot descoperi... Figura sa, personalitatea sa îmi sunt apropiate prin felul în care a fost perceput de ceilalţi ca muzician dar nu am cântat până acum nimic de Enescu. Sper să pot găsi la Bucureşti partituri cu pian pe care să le pot aduce cu mine acasă, căci este atât de necesar să învăţăm mereu ceva nou, pe tot parcursul vieţii.