Cvartetul Diotima poate fi ascultat duminică, 10 septembrie, în seria Recitaluri şi concerte camerale, la Sala Mică a Palatului, de la ora 11.00, cu un program alcătuit din lucrări comandate de Elizabeth Sprague Coolidge, în speţă Cvartete de coarde de Arnold Schönberg, George Enescu şi Bela Bartok. Despre acest mecenat şi despre profilul cvartetului francez, ne-a oferit detalii violistul Franck Chevalier.

Cvartetul Diotima - veţi veni pentru prima dată în România în luna septembrie?

Da.

Ce v-a atras, ce v-a determinat să primiţi invitaţia de a participa la Festivalul Internaţional George Enescu?

Suntem extrem de fericiţi să venim în România, o ţară în care nu am cântat niciodată, o ţară atât de apropiată Franţei. Suntem foarte mulţumiţi pentru că venim primind invitaţia din partea festivalului. Am spus că este genial, formidabil şi am acceptat imediat invitaţia. Cunoaştem de mult timp acest festival, care este evident minunat, în plus personalitatea lui Enescu pledează de la sine în favoarea sa. Pentru toate aceste motive, am profitat de ocazie.

Aflăm din biografia dumneavoastră faptul că Cvartetul Diotima a fost înfiinţat în 1996. Cum a început totul, cum aţi debutat şi cum aţi ales acest nume atât de special, care are atâtea semnificaţii?

Este o întrebare mai complicată. Eram toţi studenţi la Conservatorul din Paris şi aveam această dorinţă de a lucra pentru compozitoriiîn viaţă, care scriu muzică şi ne sunt prieteni, iar cvartetul nostru le permitea să aibă un ansamblu care le interpreta muzica. Pe de altă parte, în evoluţia noastră nu există doar această componentă legată de prezent, de muzica zilelor noastre. Ca grup trebuie să cunoaştem şi muzica trecutului. Am plonjat în Beethoven, în Debussy, în Şcoala vieneză, Schoenberg şi toţi ceilalţi. De atunci ne-am diversificat repertoriul, mai ales pe linia modernă. Bineînţeles când ne-am hotărât să înfiinţăm cvartetul a trebuit să-i dăm şi un nume, şi "Diotima" ni s-a părut potrivit, pentru că are pentru noi o dublă semnificaţie. Are legătură cu Cvartetul lui Luigi NoNo care se numeşte "Fragmente-Stille, an Diotima" - deci se referă la muzica de astăzi, muzica contemporană, de asemenea Diotima este un personaj care se regăseşte în poezia lui Friedrich Hölderlin, marele poet german, deci este un omagiu adresat tradiţiei romantice germane. Numele surprinde dubla identitate a cvartetului legată de creaţia contemporană pe de-o parte, dar şi de marea tradiţie a repertoriului clasic şi romantic, pe de alta.

Şi chiar şi Socrate a vorbit despre Diotima...

Da, aşa este. Dar Hölderlin atunci când am ales acest nume, Diotima, în poeziile şi nuvelele sale, a fost desigur un omagiu adresat lui Platon, lui Socrate dar, în ceea ce ne priveşte pe noi, rămânem la cele două semnificaţii. Nu avem nici o legătură cu Platon.

Aveţi o bogată experienţă în sfera muzicii contemporane, prezentaţi lucrări în primă audiţie. Regăsim în egală măsură în discografia dumneavoastră nume aparţinând şcolii vieneze de secol XX, o integrală Bartok, autori americani, de asemenea Luigi Nono, Pierre Boulez - cu alte cuvinte o raportare asupra unui trecut apropiat în sens muzical şi a prezentului. Cum s-a conturat această pasiune evidentă pentru discursul de secol XX şi pentru cel de strictă actualitate?

Totul a pornit de la întâlnirile pe care le-am avut cu compozitorii pe care îi cunoaşteam la Paris, nu doar francezi. Sunt compozitori veniţi din toată lumea. Observam în aceste întâlniri, faptul că din păcate în epoca noastră arareori compozitorii îşi pot asculta muzica interpretată. Adesea situăm muzica contemporană aparte de restul repertoriului. Dacă privim ceea ce se întâmplă în sălile de concerte, cântăm adesea Mozart şi apoi ne oprim la Bartok . Nu interpretăm muzica zilelor noastre. Încercăm să arătăm faptul că această muzică nu este marginală, sunt lucruri care se încadrează aceleaşi estetici, aceleaşi logici. Sunt mai multe pasarele decât ne imaginăm în realitate între muzica contemporană şi repertoriul clasic. Este regretabil, dar găsesc această pasiune, această obsesie pentru trecut, puţin tristă. Trebuie să continuăm să fim vii.

Şi iată că în acest extrem de variat cadru apare şi muzica lui Enescu, cel puţin la Bucureşti. Este primul dumneavoastră contact cu repertoriul autorului român?

Pentru Cvartetul Diotima, da. Nu am cântat până acum Cvartetele lui Enescu. Dar cunoaştem foarte bine muzica sa. Violoniştii din cvartet au interpretat Sonatele sale, eu am cântat Concertstück pentru violă. Acum câţiva ani, când eram membru al Orchestrei Naţionale a Franţei, am cântat în opera sa "Oedipe". Toţi îi cunoaştem bine muzica, îi iubim mult muzica pentru că ne este foarte apropiată. El se inspira din muzica franceză, cunoştea foarte bine Parisul. Dar în ciuda tuturor este şi o tentă care nu este deloc franceză, care este total românească. Deci, acest melanj între muzica Balcanilor, muzica României, cu un vocabular în mare măsură francez este foarte interesant, foarte frumos şi ne place foarte mult.

Apare pe afişul concertului dumneavoastră numele lui Elizabeth Sprague Coolidge, o celebră promotoare a muzicii de cameră în Statele Unite ale Americii, în primele decenii ale secolului XX. Ne puteţi spune câteva cuvinte despre această personalitate şi despre modul în care aţi ales repertoriul pe care îl veţi interpreta în data de 10 septembrie ?

Elizabeth Coolidge a fost o femeie extrem de energică, avea darul de a adulmeca talentul, intuia calitatea lucrărilor pe care le comanda. Noi, Cvartetul Diotima suntem pasionaţi de cvartetele de odinioară, admirăm enorm Cvartetul Coolidge. Ea i-a susţinut mult, de asemenea pe Bartok, pe Schoenberg. Personalitatea ei ne fascinează, faptul că ea fost capabilă să ajute nu doar creatorii, dar şi un cvartet care prezenta lucrări noi. Ne-am dori să existe un asemenea lucru şi astăzi , atât de mult, dar din păcate este mult mai complicat. O omagiem pe Elizabeth Sprague Coolidge pentru că ceea ce a făcut ea a fost minunat pentru istoria muzicii.

Puteţi detecta şi un alt fir conducător în acest triumvirat Schoenberg, Enescu, Bartok cunoscând partiturile sau a funcţionat şi principiul contrastelor stilistice în alegerea muzicii?

Maniera de alegere a pieselor este legată de Elizabeth Coolidge. Ea a comandat toate cele 3 lucrări pe care le interpretăm în concert, şi pe cea de Schonberg, şi Bartok-ul şi Enescu. Ea este punctul de legătură între cei trei compozitori, între cele trei lucrări pe care le vom interpreta la Bucureşti. Ele sunt compuse aproximativ în aceeaşi epocă. Este interesant şi faptul că aceeaşi persoană a comandat lucrări unor compozitori atât de diferiţi. În epocă se scria o muzică extrem de variată, compozitorii dezvoltau un stil personal, într-o perioadă de timp concentrată.

L-aţi revelat publicului pe George Onslow într-un album de mare succes, aveţi cumva intenţia să faceţi acelaşi lucru şi cu muzica lui George Enescu?

Da. Ar fi un lucru interesant. Există deja versiuni foarte frumoase pe disc ale cvartetelor lui Enescu. Legat de muzica lui George Onslow ...În secolul XIX în Franţa, muzica de cameră era atât de slab reprezentată, este în principal secolul operei. Şi totuşi astăzi descoperim că au existat compozitori care au compus muzică de cameră. Onslow nu este cel mai mare creator francez, dar este un compozitor interesant, în spiritul lui Beethoven. Este un album puţin atipic în demersul asumat de Cvartetul Diotima pentru că ne concentrăm, cum am spus, mai ales asupra creaţiei contemporane. Dar de ce nu şi Enescu? Ne-ar face mare plăcere să înregistrăm muzica lui.

Cum aţi descrie colaborarea dintre membrii Cvartetului Diotima - cum arată o zi obişnuită de repetiţii?

Cvartetele sunt ceva complicat, se ştie. Relaţiile dintre membrii unui cvartet sunt întotdeauna puţin complicate, ţin de proximitate. Aş putea să descriu relaţiile dintre muzicieni asemănător relaţiilor dintr-o familie. Când avem fraţi, surori şi trăim în aceeaşi casă, uneori nu ne suportăm din cauza zgomotelor, sau ne deranjează, dar în ciuda tuturor, rămân fratele, sora, ne iubim, pentru că asta este familia. Într-un cvartet este oarecum asemănător. Uneori nu ne suportăm, dar în ciuda oricăror inconveniente, cred că facem parte din aceeaşi familie, ne iubim mult. Sunt raporturi pasionale, complicate, dar în acelaşi timp extraordinar de bogate. O zi pentru Cvartetul Diotima înseamnă multă muncă în general, de la orele 10,00 - 18,00 când suntem la Paris, când nu avem turnee. Repertoriul nostru cuprinde întotdeauna piese noi, şi avem nevoie de timp pentru a le studia.

Aveţi o mare experienţă participând de-a lungul anilor la cele mai importante festivaluri europene. Cum aţi descrie evoluţia percepţiei asupra muzicii de cameră contemporane din perspectiva reacţiei publicului ?

O întrebare puţin complicată, implică situaţia economică, pentru că sistemul după care funcţionează acum în Europa creaţia contemporană presupune, de mult timp ideea de a comanda muzică. Pentru a face muzică contemporană trebuie să plăteşti o comandă compozitorului. Odată cu criza economică din 2009 - 2010, în ţările Europei, ajutorul destinat creaţiei contemporane s-a micşorat şi a devenit extrem de complicat să comanzi piese, spre exemplu în Spania, în Italia. Şi tot din cauza crizei economice, nenumărate evenimente au dispărut. În Germania multe festivaluri au fost reduse, au fost modificate. Deci acum situaţia este mai dificilă faţă de anii trecuţi, dar în ciuda tuturor acestora cred că percepţia asupra muzicii de cameră contemporane rămâne foarte puternică, sunt nenumăraţi compozitori care continuă să scrie muzică pentru cvartet de coarde, şi de asemenea un public care esteinteresat de această muzică. Rămâne importantă difuzarea acestor compozitori, şi mă gândesc că ansambluri ca al nostru, dar şi altele asemenea, ne propunem din ce în ce mai puţin să prezentăm muzica contemporană în faţa unui public restrâns, în festivaluri de mică anvergură. Din ce în ce mai mult optăm pentru apariţiile mixte şi prezentăm lucrările contemporane în interiorul repertoriului clasic. Şi astfel asistăm la o evoluţie pozitivă, în ceea ce priveşte muzica de cameră în Europa.

În anul 2016 aţi aniversat 20 de ani de la fondarea cvartetului, ce planuri aveţi pentru următorii 20 de ani?

Nu ştim, este deocamdată o filă albă ce trebuie scrisă. Sperăm să avem multe comenzi frumoase, multe piese frumoase, vom înregistra Cvartetele de Bartok - este următorul nostru proiect, vom continua colecţia de discuri în care prezentăm compozitori contemporani. Şi suntem preocupaţi, suntem din ce în ce mai interesaţi de ideea de a transmite. Cum putem să transmitem piesele pe care le-am creat, tot acest repertoriu noilor generaţii, noilor "cvartetişti", cum să predăm ştafeta tinerilor muzicieni. Pe măsură ce îmbătrânim, pe măsură ce apare părul alb, ne dorim să transmitem acest moment al evoluţiei noastre, pentru că la rândul nostru, am primit.

Vă multumim. Aşteptăm cu nerăbdare evoluţia cvartetului Diotima la Bucureşti.