În această toamnă, vei reveni în România pentru cele două concerte din Festivalul "George Enescu", în care te vei afla în ipostaza de solist. În cadrul primului concert, care are loc în Bucureşti, în data de 9 septembrie, vei interpreta un opus semnat de Rodion Şcedrin. Cum ai ajuns la această alegere?

De fapt, a fost un program stabilit încă de anul trecut, dinainte să câştig, şi am fost foarte fericit şi intrigat de această şansă de a învăţa şi de a interpreta această lucrare. O voi cânta sub bagheta maestrului Dmitry Sitkovetsky, care a mai cântat-o de multe ori până acum, dar pentru mine va fi prima interpretare a acestui opus.

Ne poţi spune, acelora dintre noi care vom asculta lucrarea pentru prima dată, la ce să ne aşteptăm?

Cred că se distinge, în primul rând, prin dimensiuni. Este puţin mai scurtă decât un concert obişnuit, are în jur de 16 minute dar, de asemenea, orchestraţia este mai intimă. Din anumite puncte de vedere, este ca un concert dublu pentru violoncel solo şi timpan, care are un rol foarte important. Scriitura alternează, în esenţă, între aceste figuri lirice, melancolice ale violoncelului şi celelalte figuri mai dure, accentuate, intense, aproape ca nişte bătăi. Şi mai este acest motiv foarte interesant în lucrare, o serie de duble care curg şi apar la violoncel atât la începutul lucrării, cât şi pe parcurs.

Evenimentul din data de 9 este inclus, după cum cu siguranţă ştii, într-o serie de concerte intitulată Muzica Secolului al XXI-lea. Cât de importante consideri că sunt aceste iniţiative care îşi propun să promoveze creaţiile compozitorilor contemporani?

Cred că sunt extraordinare şi extrem de necesare. Dacă ne uităm puţin la secolul al XIX-lea, este foarte interesant să privim programele concertelor. Orchestrele interpretau muzici care fuseseră scrise cu 20-30 de ani înainte şi aceasta era ca o regulă pentru ei. Chiar susţineau operele timpului lor şi cred că este o responsabilitate pe care o avem şi noi astăzi, în ciuda faptului că există foarte multe capodopere scrise cu mult timp în urmă. Există cu siguranţă şi mai multe care se nasc chiar acum.

Ce loc ocupă muzica scrisă după 1950 - să spunem - în repertoriul tău?

Aş spune că ocupă acum cam un sfert din repertoriul meu. Din fericire, programele de studii sunt astăzi destul de permisive. De fapt, multe dintre lucrările principale dedicate violoncelului au fost scrise după 1950, graţie eforturilor unor muzicieni precum Rostropovich, care a comandat multe capodopere extraordinare dedicate acestui instrument. De asemenea, eu am făcut tot posibilul să caut lucrări care mă interesează şi chiar îmi plac provocările; totodată, oportunitatea de a cânta o piesă pentru compozitorul ei este ceva extrem de preţios şi rar.

Poţi numi unul sau mai mulţi compozitori contemporani pe care îi preferi?

Sunt un mare admirator al compozitorului american John Harbison şi îmi place, de asemenea, foarte mult muzica lui Alfred Schnitke, deşi a murit în urmă cu douăzeci de ani, deci poate că nu mai este considerat contemporan.

În data de 13 septembrie, vei interpreta, alături de Filarmonica de Stat din Sibiu, Simfonia Concertantă de George Enescu, aceeaşi lucrare cu care ai câştigat, cu un an în urmă, Concursul "George Enescu".

Această lucrare este specială pentru mine, dat fiind faptul că a fost lucrarea pe care am interpretat-o în finala competiţiei. Este o piesă foarte utilă. Degajă optimism, un fel de pasiune clocotitoare şi este extrem de lirică. De fapt, foarte puţine dintre pasajele atribuite violoncelului sunt de virtuozitate numai de dragul de a fi. Cel mai adesea au un subînţeles liric. Revenind la piesă, sunt absolut încântat, o privesc acum cu şi mai multă iubire şi apreciere; nici nu pot exprima cât de minunat este să o pot cânta din nou, mai ales în România.

Ai mai cântat-o anul acesta, după Concursul Enescu?

Nu, aşa că abia aştept această oportunitate, de a mă întoarce la ea aproape exact un an mai târziu.

Consideri că obţinerea premiului I la Concursul Enescu ţi-a influenţat în vreun fel cariera?

Cred că am fost foarte norocos, desigur, să obţin premiul I şi cred că a fost foarte important pentru mine. M-am bucurat de publicitate aici, în Statele Unite, unde locuiesc şi am fost contactat de o orchestră pentru un concert, cred că tot în urma acelui premiu. În plus, ideea transmisiunii pe medici.tv a fost absolut minunată, din punctul de vedere al calităţii înregistrării, iar publicitatea reieşită din acest lucru este cu siguranţă ceva pentru care sunt foarte recunoscător.

În ceea ce priveşte planurile tale de viitor, intenţionezi să participi în continuare la competiţii sau să te concentrezi mai mult pe concerte şi pe îmbogăţirea repertoriului?

Aş spune că este dificil să ştiu exact cum voi continua în orice moment pentru că peisajul lumii moderne a muzicii clasice este într-o continuă schimbare. Personal, am o reală pasiune pentru susţinerea de recitaluri şi mi-ar plăcea să continui să fac acest lucru mai mult şi să găsesc mai multe ocazii de a explora repertoriul de recital mai puţin cântat de obicei. Pe de altă parte, s-ar putea să iau în considerare participarea la încă una sau mai multe competiţii în viitor pentru că publicitatea şi recunoaşterea pe care o oferă pot fi, în unele cazuri, foarte utile pentru cariera unui tânăr muzician.