Născută în Belgia, la Verviers, soprana Céline Scheen a intrat la Academia regală din Mons în 1996, la vârsta de 20 de ani, având deja o bogată experienţă internaţională prin turneele întreprinse în America Latină, în Canada, în ţările scandinave sau în cele baltice ca membră în Corul Mondial de Tineret. S-a specializat apoi la Academia Regală din Bruxelles şi Guilhall School of Music din Londra. A cântat în opere moderne de Gian Carlo Menotti sau de Francois Poulenc, în partituri de Mozart sau de Bizet, de Telemann, Gluck sau Haydn, în lucrări concertante de Carl Orff, Fauré sau Rossini, acordând apoi un loc aparte repertoriului baroc şi celui renascentist.

Cum a început colaborarea dumneavoastră cu "Arpeggiata"?

Am început colaborarea cu "Arpeggiata" acum ceva mai mult de trei ani, când Raquel Andueza nu a mai avut posibilitatea de a cânta mereu cu acest ansamblu, iar Christina Pluhar căuta pe cineva să o înlocuiască. Am avut şansa să încep programul cu muzica lui Purcell privită şi prin prisma jazz-ului şi m-am îndrăgostit realmente de această manieră de a combina muzica lui Purcell cu jazz-ul: mi s-a părut extraordinară şi că s-a potrivit foarte bine. I-am întâlnit astfel pe toţi muzicienii din "Arpeggiata" care sunt fantastici, unici... Am fost fermecată de acest ansamblu foarte apreciat, pe care îl cunoşteam şi eu - ca mai toată lumea de altfel - din înregistrările sale discografice celebre... Am fost foarte emoţionată, nervoasă, am avut realmente trac dar am fost şi foarte fericită să fiu alături de aceşti oameni. Cred că a existat un echilibru... Dar ne-am înţeles bine în plan artistic. În evoluţia mea ca muzician, era foarte bine-venită această manieră de a face muzică: întregul repertoriu foarte diferit pe care l-am cântat până atunci fusese abordat într-un mod foarte "serios", iar alături de Christina Pluhar şi "Arpeggiata" am găsit în plus şi mai multă bucurie de a fi pe scenă, de a încânta publicul, ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit. Aşa s-a întâmplat: am fost chemată ca înlocuitor de câteva ori în acel program, apoi şi în cel de muzică italiană, în "Teatro d'amore" şi în altele (când a fost nevoie de a suplini pe cineva); pe parcurs m-a solicitat din ce în ce mai mult, iar acum pot spune că petrec destul de mult timp alături de ansamblul "Arpeggiata".

Aţi traversat un repertoriu foarte amplu, aţi cântat mult Bach...

Da, e adevărat. Am cântat mult Bach mai demult, dar am cântat şi multă muzică franceză alături de Christophe Rousset de exemplu, am cântat Bach cu Philippe Herreweghe sau cu Damien Guillon, dar în ultimii opt, zece ani am abordat mai mult muzica secolului XVII, creaţia italiană a veacului XVII sau cea germană a acelei perioade şi atunci când Christina Pluhar mi-a propus să fac parte din acest proiect Haendel - deci o muzică scrisă mai târziu - mi-a făcut multă plăcere să revin la acest repertoriu la care renunţasem la un moment dat, considerând că îmi este mai puţin convenabil; dar în muzica lui Handel fiecare se simte foarte confortabil, în elementul său, eşti ca "acasă (în papuci)" în această muzică! Programul este foarte frumos iar ariile pe care le am eu de cântat mi se potrivesc foarte bine şi îmi plac. Sunt apoi toate marile arii ale contratenorilor, cele foarte cunoscute din creaţia lui Handel - este aşadar foarte interesant pentru public, care va avea ocazia să asculte ceva foarte cunoscut (parcă ar fi cântecele copilăriei, sunt melodii pe care le auzi şi în magazine, chiar şi în secvenţele publicitare poţi întâlni foarte des muzica lui Handel); publicul este mereu cucerit - aşa cum am avut ocazia să constat în Norvegia, unde am cântat acest program cu mult succes.

Aţi mai apărut în acest proiect alături de Philippe Jaroussky?

Este pentru prima oară când voi face acest program împreună cu Philippe; de fapt, la începtul lunii septembrie avem două concerte împreună (până acum am cântat cu Valer Sabadus în acest proiect) şi sunt foarte bucuroasă de această ocazie de a lucra împreună cu Philippe, care este un mare "star" şi - înainte de toate - un mare muzician. El cunoaşte foarte bine ansamblul "Arpeggiata", a cântat mult cu el; din punctul meu de vedere, prilejul de a realiza un astfel de duo reprezintă o mare satisfacţie, programul fiind practic acelaşi oferit şi pe disc: nu cu aceiaşi cântăreţi dar cu aceleaşi arii şi duo-uri, iar Philippe Jaroussky are de fiecare dată maniera sa personală de a interpreta marile arii ale lui Handel. În programul Handel vom avea probabil 3 duo-uri iar în cel de muzică italiană vor fi de asemeni câteva...

Vă place jazz-ul?

Îmi place foarte mult... Mai ales în ultimii trei ani de când lucrez cu "Arpeggiata" (programul Purcell a reprezentat deja un pas cross-over în direcţia jazz-ului) am întâlnit aceşti muzicieni extraordinari care abordează aspectul jazz-istic împreună cu cei care sunt specializaţi în repertoriul baroc; datorită lor am început să descopăr momente cu totul deosebite... Jazz-ul este atât de bogat în resurse, poate presupune atât de multe lucruri foarte diferite... Aceşti colegi mi-au oferit şansa de a asculta foarte multă muzică - m-au îndrumat oferindu-mi nume de artişti, albume pe care să le caut... Este adevărat că - încă din prima tinereţe - am ascultat acasă multă muzică modernă, rock... (nu prea ascult multă muzică clasică) aşa că mă regăsesc şi în aceste aspecte foarte moderne şi mă captivează această combinaţie cu muzica veche. Poate şi pentru că eu consider că această muzică "veche" oferă şi ea multe dimensiuni moderne!

Aşa se explică şi alternanţa preocupărilor dumneavoastră ca interpretă de muzică veche şi practicantă şi chiar antrenor de ...zumba?

Ha, ha... da, sunt şi profesoară de zumba-fitness! Dar şi aceasta este o poveste care ţine de muzică pentru că ai de a face cu o mare varietate a muzicii latino, cu zona sud-americană, cu salsa - şi e adevărat că marile solo-uri din salsa seamănă adesea cu jazz-ul, sunt apoi cumbia, reggaeton (cu muzici puţin mai... dure) şi toate aceste tipuri de muzică spun ceva corpului meu căci simt evident dorinţa de a dansa! În plus, practicarea acestui dans dar şi sport - pentru că, în mod obişnuit zumba este catalogat ca un sport dar, pentru mine, este mai degrabă vorba despre dans - îmi face bine şi pe plan mental (mă simt mult mai echilibrată psihologic să mă şimişc căci a fi pe scenă, a susţine concerte, a fi des pe drum nu te ajută să ai mereu moralul foarte stabil, ca să spunem aşa!!!) ... De când predau zumba (şi asta se întâmplă doar când sunt acasă şi am norocul de a avea mulţi prieteni - colegi, profesori de zumba care mă înlocuiesc la cursuri atunci când nu sunt acolo) îmi este mai uşor să păstrez o atitudine pozitivă, să mă menţin în formă din punct de vedere fizic şi mental.

Vă ajută şi ca antrenament al respiraţiei?

Da, desigur, mă ajută foarte mult... Nu numai pentru că îmi amplifică suflul, ci şi pentru că mă antrenează în a respira în mod automat, fără să mă mai gândesc în mod special la asta, ceea ce îmi conferă mult mai multă libertate în timpul cântatului... Ştiţi, cântăreţii lucrează foarte mult problemele de tehnică vocală şi sunt adesea foarte concentraţi asupra tehnicii şi suflului; dar vine un moment în viaţă când este necesar să te poţi elibera de aceste aspecte şi să capeţi încredere în corpul tău, lăsându-l să reacţioneze în mod natural... Dacă am de interpretat o frază muzicală amplă, corpul va ştii deja ce are de făcut dacă îi acord această încredere! Vedeţi, când dansăm - respirăm fără a ne gândi în mod special că avem nevoie de mai mult suflu, ne lăsăm purtaţi de muzică... Acest aspect reprezintă de acum o reală conexiune cu modul meu de a cânta.