Ansamblul Siebenbürgische Kantorei concertează joi, la Biserica Luterană. Aș vrea să vă întreb care este povestea acestui cor.

Acest cor s-a format acum 30 de ani în Germania, când mulți sași din Transilvania au emigrat către Germania și ei cântând, de exemplu la Sibiu, Brașov, Sighișoara sau Mediaș, în corurile bisericești de acolo, au simțit nevoia în Germania, să formeze acest ansamblu care lucrează ca un cor-proiect, adică nu se întâlnește săptămânal, pentru că bineînțeles, lumea stă în diferite localități, în toată Germania. Și atunci corul se întâlnește anual, în ianuarie, chiar după Revelion, toată lumea pleacă către Karlsruhe, un oraș în sudul Germaniei, unde ne întrunim o dată pe an și facem repetiții intensive vreo cinci șase zile. După care, fiecare pleacă la locul lui și ideea este că ne mai întâlnim o dată pe an pentru, de exemplu, un concediu petrecut împreună, în care cântăm trei-patru concerte. Asta nu e întotdeauna în România sau în Transilvania, dar am fost acum patru ani pe aici, am venit și anul acesta aici. De fapt, ideea de a veni în România a plecat de la faptul că suntem de 30 de ani un ansamblu. Bineînțeles că membrii ansamblului nu mai sunt cei care au fost inițial sau cei din 1987; s-au schimbat în timpul anilor, dar sunt majoritatea tot sași emigrați.

Este deci o sărbătoare anul acesta.

Da, este un fel de jubileu.

Care sunt provocările pe care le implică pentru un dirijor conducerea unui cor care se reunește atât de rar: numai o dată, de două ori pe an.

Vă dați seama că dacă în ianuarie se învață ceva, în august, o parte bineînțeles că s-a uitat și atunci când ne întâlnim din nou ne trebuie iarăși vreo trei zile să ajungem la un nivel frumos ca să putem concerta cu plăcere. Dar acum suntem în faza intensivă de pregătire pentru concertul de mâine și corul, și dirijorul - adică eu - suntem optimiști că vom avea un concert frumos.

Cum a luat naștere inițiativa de a concerta la Biserica Luterană?

Într-adevăr, ideea de a veni la București a plecat într-adevăr de la mine, pentru că am zis, noi suntem toți din Transilvania, cunoaștem Transilvania foarte bine, dar eu în 1988 am venit la București să studiez germana și româna, pentru doi ani. Deci am trăit la București și iubesc Bucureștiul și am zis haideți să nu mergem numai în Transilvania, ci haideți să vedem și capitala țării. Pentru mulți dintre noi este necunoscută, adică cine a studiat aice, n-a fost de atâtea ori în București, nu-i așa? Pentru că totuși e destul de departe de Sibiu sau Bistrița. Și așa s-a născut ideea. În plus, fosta dirijoare a corului, doamna Ilse Maria Reich, a trăit mulți ani în București și într-adevăr ne-a recomandat și ea să venim aici să cântăm în concert la fosta ei biserică, la Biserica Luterană.

Spuneți-ne cum arată programul concertului.

Programul concertului se compune din două părți. O parte cu lucrări sacrală sau bisericești, din care cea mai importantă piesă este compusă de Franz Xaver Dresler, un fost cantor al Bisericii Evanghelice din Sibiu, care a avut mari merite în viața muzicală a Sibiului în secolul XX. Câteva arii de Bach și de Händel completează programul corului, cântate de o solistă, care face tot parte din cor, și cu flaut și orgă ca acompaniament și a doua parte a concertului este cu lucrări nesacrale, adică laice, care sunt compuse tot de compozitori din Transilvania, adică, de exemplu, de Ernst Irtel sau de Heinz Acker, un compozitor din Sibiu, care acum trăiește la Heidelberg și care este încă în viață și este cu noi în turneu. Deci, el își va dirija piesele chiar personal, ca compozitor. Da, deci cântăm majoritatea pieselor în germană, însă am găsit și o piesă foarte frumoasă, interesantă, compusă tot de Ernst Irtel, un compozitor din Mediaș, pe o poezie de Lucian Blaga, deci avem și o piesă în limba română foarte frumoasă. Avem și câteva lucrări în dialect săsesc care descriu viața rurală într-un mod destul de idealizat, dar totuși, frumos. Ne face plăcere să cântăm și așa ceva.