Despre concertele din 25 şi 26 mai 2017, dirijate de Camil Marinescu, pianistul ne-a vorbit în direct, la "Perpetuum mobile" luni, 22 mai

Aş dori să vă întreb cum priviţi dumneavoastră, ca protagonist, acest diptic, să-l numim, alcătuit din Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti şi Concertul de Carmen Petra Basacopol (pe care l-aţi cântat în primă audiţie absolută în noiembrie anul trecut la Oradea)?

Sunt două lucrări din patrimoniul muzical românesc, care merită cu prisosinţă să fie cunoscute, programate şi iubite de publicul de aici şi de pretutindeni. Sunt două lucrări diferite. Concertino este o muzică neoclasică din 1936, scrisă de Dinu Lipatti la 19 ani şi mult cântată de el în decursul anilor care i-au mai fost daţi să-i trăiască. Există şi o înregistrare cu Orchestra de Cameră din Berlin şi cu autorul la pian, o pilduitoare înregistrare; o lucrare cu orchestră mică, cu corn, 2 oboaie, 2 fagoturi şi timpan, căreia i se opune o lucrare cu orchestră mare - Concertul de Carmen Petra Basacopol, scris acum cinci decenii şi jumătate. E o lucrare care, într-adevăr, nu s-a cântat până anul trecut niciodată. Autoarea l-a revizuit de curând, l-a publicat şi cred că poate intra pe poarta mare a stagiunilor de concert, în sensul că este o muzică din cea mai valoroasă tradiţie ca melos, ca orchestraţie, ca punere în pagină, cea mai valoroasă tradiţie a lui Mihail Jora şi a lui Paul Constantinescu… un concert clasic ca alcătuire şi foarte bine scris în factura pianistică; o lucrare de tinereţe, aşadar, a prolificei autoare care a împlinit nouă decenii de viaţă anul trecut. În acelaşi timp, e o lucrare care are atributele unei muzici concertante, strălucitoare, o muzică de scenă care sper să aibă un impact direct şi ataşant atât pentru publicul de la Ateneu, obişnuit, cât şi pentru - mă bucur s-o spun - invitaţii compozitori, muzicologi, interpreţi din străinătate care vor veni în cadrul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi ce se desfăşoară la Bucureşti în aceste zile. Iar concertul Filarmonicii de joi, deci primul dintre ele, este inclus în acest prestigios festival.

Aşadar, iată contextul, unul fericit pentru promovarea muzicii moderne. Este, bineînţeles, şi meritul dumneavoastră faptul că aveţi în repertoriu acesterespectivele lucrări. Cât de greu este să cântaţi muzică românească în România lui 2017?

Nu e o întrebare uşoară. E o întrebare destul de tristă… Întâmpin destul de des rezistenţă din partea instituţiilor muzicale, a birourilor orchestrelor cu obsesia că aşa ceva sperie publicul şi că nu aduce vânzare de bilete. Pe de altă parte, există o reticenţă chiar asupra ideii în sine. Mulţi le consideră în mod peiorativ şi păgubos, în sens eronat, dintr-o perspectivă excesiv de europeană, prin care înţeleg că racordarea la contemporaneitate şi la cele cinci contiente presupune o exclusivitate a punerii în sunet doar a muzicilor altor ţări. Este o idee complet greşită care vine după excesele care s-au întâmplat pe invers mai demult în România. Adevărul este, sigur, la mijloc. Există un patrimoniu muzical românesc foarte bogat pe care îl învăţăm la Istoria muzicii româneşti, citim despre el, îl descoperim cu încântare, dar care vedem că este rar cântat, este un fel de Cenuşăreasă a stagiunilor muzicale…

Este cvasi-ignorat!

Da, ca să nu mai spunem că, practic, dacă pe Enescu îl mai auzim în cea mai mare parte în festivalurile Enescu şi foarte rar în rest, alţi autori importanţi atât dintre cei pe care Enescu i-a promovat, i-a iubit - i-a promovat atât cu Premiul Enescu, cât şi el, ca interpret, ca violonist, ca pianist, ca dirijor…

Între ei, şi Dinu Lipatti.

Între ei şi Dinu Lipatti, acest geniu al muzicii româneşti sărbătorit în acest an… Deci, atât acea generaţie de aur interbelică, cât şi generaţiile următoare până în zilele noastre, care au dat nume foarte valoroase, unele din ele cântate câteodată în festivaluri prestigioase în străinătate, dar în continuare mult prea puţin cunoscute la noi. Încerc cu toate puterile - şi eu şi ar trebui şi mulţi alţii s-o facă - să aduc acest repertoriu în sala de concert, să luptăm cu aceste prejudecăţi. Am avut - ca să vă răspund şi mai nuanţat la întrebare - totuşi bucuria să văd că în unele locuri publicul este mai deschis spre nou şi spre titluri pe care nu le-a mai auzit până acum şi, cumva, că este mai dornic să se bucure şi să le primească, să aibă revelaţia lor, mai dornic decât aceia care ar trebui să le programeze şi să faciliteze această legătură între partitura scrisă şi publicul căruia i se adresează. Să sperăm că vor veni vremuri mai bune!

Aşa să fie! Deocamdată, sfatul nostru este să nu ocoliţi Ateneul Român săptămâna aceasta. Aşadar, Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti, urmat de Concertul de Carmen Petra Basacopol în interpretarea pianistului Viniciu Moroianu, "Invitatul săptămânii" în cadrul ediţiei din această seară Perpetuum mobile. Vă mulţumim încă o dată!

Vă mulţumesc şi eu, şi tuturor ascultătorilor dumneavoastră!