Interviu cu dirijorul Adam Fischer oferit Radiodifuziunii Daneze inaintea concertului din 18 mai 2017, transmis în direct de Radio România Muzical. In program: Simfonia a VI-a in la minor de Gustav Mahler.

Despre ce credeţi că este vorba în această simfonie?

Este vorba despre boală şi moarte, despre îmbolnăvire, despre frică, despre groază. Uneori e greu de suportat, dar, e ca viaţa. Nici nu pot să îmi imaginez cât de îngrozit s-a simţit Mahler de-a lungul vieţii. A avut multe temeri, frică de boală şi de moarte.

Deci este o lucrare muzicală foarte personală?

Da, şi este o provocare pentru noi. Prima parte este plină de dramă, apoi scherzoul care dezvăluie aşteptarea iminentei catastrofe. Apoi acele amintiri din mişcările mediane din vremea în care era tânăr şi sănătos, dar mereu şi mereu tulburat. În imaginaţia mea este ca și cum a-i avea tot timpul iluzia că eşti bolnav şi aştepţi din clipă în clipă să mori. Este o lucrare teribilă din această perspectivă.

Ce înseamnă pentru dvs. personal această simfonie?

Este o enigma. N-am mai dirijat această lucrare de 15 ani. Înainte de asta am interpretat simfonia cu diferite orchestra şi sunt un pic surprins de felul în care s-a schimbat atitudinea mea. O înţeleg mai bine. Sunt mai în vârstă şi am început să privesc moartea ca pe ceva ce va veni. Când esti tânăr nu te gândeşti că o să mori, nu aştepţi şi nu accepţi că acest lucru poate să se întâmple. De aceea fricile din Scherzoul simfoniei sunt proaspete pentru mine. Nu mi-a plăcut prea mult să dirijez lucrarea acum 20 de ani...

Ce impact are asupra dvs. acum această muzică­­?

Consider că rolul meu ca dirijor şi al muzicienilor din orchestra este să dăm viaţă partiturii şi să lăsăm publicul să o asculte. Practic rolul nostru este unul tehnic aş putea spune, să respectăm partitura, să respectăm indicaţiile compozitorului, şi dacă în acest fel impactul muzicii este de puternic, cu atât mai bine. Îmi propun să fiu de cele mai multe ori cât mai rational în interpretarea partiturii, dar de cele mai multe ori sunt foarte impresionat de muzica pe care o dirijez, chiar mai mult decât ar trebui, de aceea mă străduiesc să nu mă implic atât de mult pe parcursul concertelor. Nu e rolul nostru să fim implicați emotional, publicul trebuie să fie, dar noi îl putem ajuta uneori.