Domnule Cristian Lolea, luni aţi primit în cadrul Galei UCIM premiul pentru cea mai bună muzică originală, scrisă pentru un film, pentru filmul Orizont. Ce înseamnă acest premiu pentru dumneavoastră?

Mă bucur foarte mult că filmul Orizont a primit premiul pentru muzică originală. E o recunoaştere şi o onoare. Şi mă bucur şi pentru că muzica în filmul Orizont are un rol foarte important. E chiar unul dintre personajele filmului. Nu este doar o ilustraţie sau un simplu comentariu şi evident că lucrurile acestea au fost cumva prevăzute de la început, de regizorul Marian Crişan, care a avut grijă să îi acorde muzicii un spaţiu important din film. Ca şi în cazul actorilor, primeşti un rol important, poţi să te desfăşori. Ai un rol mic sau foarte mic sigur e mai greu să faci prea multe lucruri.

Cum se împacă, să spunem aşa, compozitorul de film, cu compozitorul de muzică contemporană?

Depinde de compozitor. Deşi aparent, ar părea, că unui compozitor de muzică contemporană ar trebui să-i fie la îndemână să scrie muzică de film, nu e chiar aşa, adică sunt cazuri de mari compozitori de muzică clasică, să spunem, care au scris foarte bine muzică de film şi sunt alte cazuri în care nu prea a ieşit lucrul acesta. Abordările sunt destul de diferite. Muzica de concert, clasică, ai, să zicem, libertatea, chiar cu ghilimele de rigoare să faci tot ce-ţi trece prin minte, nu trebuie să te legi de ceva anume în mod strict, pe când în film, totuşi muzica trebuie să fie şi foarte funcţională. Adică, chiar dacă ea poate să fie un personaj aparte al filmului ş.a.m.d., ea totuşi trebuie să fie şi funcţională, să folosească filmului foarte bine, iar aici, toate astea ţin de un acordaj fin al celui care scrie muzica cu filmul.