Compozitorul Dan Dediu, Profesor Universitar Doctor şi Rector al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti pentru mai mulţi ani, îşi sărbătoreşte azi, 16 martie 2017, ziua de naştere. Am surprins câteva impresii ale sale legate de parcursul său artistic.

Cum şi-ar caracteriza creaţia de până acum compozitorul aniversat Dan Dediu? Misiune îndeplinită?

Aaa, nu! În nici un caz! De-abia am început! Este doar o parte a ceea ce am gândit şi am simţit şi sper să am ocazia să dezvolt ceea ce am făcut până acum.

Creaţiile dumneavoastră se caracterizează printr-o diversitate de limbaje. Care dintre ele v-ar putea defini personalitatea cel mai bine?

Cred că fiecare din aceste piese pe care le-am scris conţine câte ceva din mine. Sigur, unele care sunt mai extinse conţin mai mult, altele care sunt mai miniaturale conţin mai puţin, dar cred că fiecare mă înfăţişează aşa cum m-a surprins fotografia momentului, cu obsesiile şi cu ideile pe care le aveam atunci când le scriam. Uneori, când le reascult, eu însumi nu mai ştiu ce-am făcut, la ce mă gândeam… reiau caietele de schiţe ca să găsesc noi idei pe care să le dezvolt. Aşadar, răspunsul ar fi că fiecare lucrare ar putea reflecta câte ceva din ceea ce am fost, ceea ce sunt şi ceea ce voi fi.

O lucrare preferată pe care s-o recomandăm ascultătorilor?

Acum, în acest moment, lucrarea mea preferată este Dublul concert pentru vioară, violoncel şi orchestră, care e o combinaţie între elemente din muzica de la "O scrisoare pierdută" - opera pe care am scris-o acum câţiva ani - şi o muzică concertantă pe care am plămădit-o în ultimii 4-5 ani.