Rolul Dogelui Boccanegra, este un rol care cumva te-a individualizat pe scena teatrului liric, scena internaţională. Cred că ţi-a adus şi cele mai mari succese şi, înainte de aceste succese, ţi-a prilejuit o întâlnire aparte.

Acest rol înseamnă mult mai mult decât atât pentru mine. Este un rol extrem de drag, pentru că am o amintire fantastică legată de el, din anii '90, când am ascultat pentru prima dată la radio această operă, în direct, în care acest rol era cântat de fratele meu, Alexandru Agache. Era un spectacol de la Londra, de la Opera Regală Covent Garden, sub direcţia lui Georg Solti… şi l-am ascultat în direct cu mama… Pentru că eu fac această meserie datorită fratelui meu, pe care l-am idolatrizat de mic copil. Dar, revenind la spectacolele mele cu Simon Boccanegra …Am dat două audiţii pentru Riccardo Muti. Prima, acum câţiva ani, un Otello la Valencia - dar, eram totuşi atunci, extrem de tânăr - şi spectacolele nu au mai avut loc. iar a doua, pentru Macbeth la Chicago. La aceasta maestrul Muti mi-a spus : "Nu ai şi altceva?" "Ba da - i-am zis eu. Ce-aţi dori să ascultaţi? Pot să vă cânt Bal mascat." "Cântă Bal mascat!" Cânt Bal mascat, după care spune: "Dar ceva din Simon Boccanegra nu ştii?" Ori eu, tocmai făcusem într-un concert "Petean şi prietenii lui" la Cluj, chiar cu Celia, duetul din Simon Boccanegra pe care i l-am cântat. "Haide în sală - mi-a spus după audiţie Muti. Vreau să vorbesc cu tine." M-am dus în sală şi mi-a spus: "Petean, tu ştii de ce eu n-am făcut niciodată Simon Boccanegra? Pentru că niciodată n-am găsit vocea de bariton care să-mi placă, care să aibă exigenţele pe care le cer eu." Şi astfel mi-a făcut un compliment care va rămâne pentru viaţa mea… Pentru Muti spectacolele cu Simon Boccanegra de la Roma au reprezentat un lucru extrem de important…

Iar pentru tine…

Iar pentru mine, să fiu eu cel ales, a fost cea mai mare onoare pe care am avut-o în viaţă şi, cum am spus, cred că e şi cel mai important lucru pe care l-am făcut sau pe care-l voi face vreodată…