Joi, pe 2 februarie 2017, se deschide seria concertelor "Enescu" din 2017 propusă de Institutul Cultural Român de la Londra. Pe 19 martie celebrăm 100 de ani de la naşterea marelui pianist, dar şi compozitor, iar prezentarea pe care o face Institutul Cultural Român din Londra acestui recital pune accentul pe Sonatina pe care violonistul Alexandru Tomescu o va interpreta în compania pianistei Angela Drăghicescu. Mai multe am aflat chiar de la Alexandru Tomescu - "Invitatul săptămânii" în ediţia "Perpetuum mobile" de luni, 30 ianuarie:

Ştiu că muzica românească este o constantă între preocupările dumneavoastră şi aş dori să ne spuneţi cum priviţi această lucrare de Dinu Lipatti, cu siguranţă foarte, foarte puţin cunoscută de public - şi de la noi şi de pretutindeni?

Da, într-adevăr, Sonatina de Dinu Lipatti poate pe nedrept este de multe ori lăsată deoparte. Sigur că atunci când spui Dinu Lipatti în primul şi-n primul rând te gândeşti la pianistul de geniu şi mai puţin la compozitor. Eu cred că acum avem într-adevăr şansa să-l redescoperim pe Dinu Lipatti în ceea ce avea el mai intim şi mai direct, în ce voia să ne comunice prin muzica pe care ne-a lăsat-o. E o lucrare pe care am cântat-o acum foarte mulţi ani şi recent am început s-o includ din nou în programele de concert. Să ştiţi că nu este o lucrare uşoară! Nu este o piesă care să se dăruie cu totul de la prima audiţie, de la prima interpretare. Solicită destul de mult şi interpreţii şi pe cei care o ascultă, tocmai pentru a reuşi să ajungă exact la substanţa, la mesajul lui Dinu Lipatti. Aşa, de cântat notele, de pus împreună cu pianul… nu este o problemă ieşită din comun, dar implică subtilităţi care necesită o oarecare cunoaştere a muzicii, o oarecare îmblânzire, o oarecare domesticire a ei, dacă aş putea spune aşa.

ICR Londra a avut o iniţiativă foarte interesantă, şi anume a invitat un reputat muzicolog britanic să spună câteva cuvinte publicului, înainte de această lucrare a lui Dinu Lipatti, exact pe tema acestei aniversări atât de importante. Şi, mai mult decât atât, eu am dorit să pun Sonatina lui Dinu Lipatti într-un context românesc. Mă bucur că am reuşit să-i conving pe cei de la Londra că un program de muzică românească de la cap la coadă este foarte atractiv şi foarte interesant pentru un public londonez. Mă gândesc că poate ei nu au ocazia în fiecare zi să asculte astfel de programe şi, ca o paranteză, cred că nici în Bucureşti nu e în fiecare săptămână aşa ceva: şi, tocmai, de a descoperi trei compozitori. Sigur, pe lângă Dinu Lipatti am vrut Sonata a III-a "în caracter popular românesc" de George Enescu. Lipatti şi Enescu au fost nu doar contemporani, ci şi foarte buni prieteni. Există, din câte ştiu eu, înregistrări cu Enescu cântând la vioară împreună cu Dinu Lipatti la pian...

Erau foarte buni parteneri de muzică de cameră, într-adevăr. Simţiţi ceva din spiritul scriiturii violonistice enesciene în această Sonatină?

Fără îndoială! Sunt nişte elemente care îi leagă, nişte surse de inspiraţie comune, mai precis muzica de inspiraţie folclorică, dar tratată în alt fel la Dinu Lipatti. Spre exemplu, una dintre cele mai mari provocări este o parte a Sonatinei cu intrări fugato; o inspiraţie folclorică, dar tratată într-o modalitate barocă, specifică muzicii lui Bach, chiar şi pre Bach. Deci, va fi o alăturare foarte interesantă. Lipatti şi Enescu, unul deschide, celălalt închide recitalul. Iar a treia lucrare va fi Sonatina de Tiberiu Olah - o lucrare mai recentă; nu este nici ea foarte proaspăt scrisă, dar, tot aşa, aduce o altă viziune asupra folclorului, mai dramatică, mai teatrală, un alt tip de limbaj - evident, foarte spectaculoasă şi ea.

În precedenta discuţie pe care am avut-o nu cu mult timp în urmă vorbeaţi despre faptul că aveţi mari aşteptări de la această nouă colaborare cu pianista Angela Drăghicescu, un nume din rândul interpreţilor afirmaţi în afara României. Ce ne puteţi spune despre ea?

Va fi într-adevăr recitalul nostru de debut. Am simţit, din câte am discutat cu ea până acum, că avem multe lucruri în comun şi eu zic că acesta este un lucru foarte dezirabil atunci când e vorba de doi muzicieni care vor cânta împreună pe scenă. În ultimii ani am decis să colaborez cu cât mai mulţi muzicieni din zone cât mai diferite tocmai pentru a-mi lărgi şi eu cunoştinţele muzicale. Şi astfel, pe lângă pianistul Eduart Kunz alături de care am făcut şi turnee în România, am cântat şi cu Alexandra Dariescu, am cântat şi cu alţi pianişti mai tineri… Vreau să-i sprijin şi pe cei din generaţia tânără şi avem în pregătire deja nişte recitaluri cu pianista Sînziana Mircea… Deci, publicul va avea ocazia să asculte lucruri noi, cu artişti noi, în versiuni foarte proaspete.

Vă mulţumesc! Vă doresc mult succes, vă urmărim şi pe viitor.