Alexandru Tomescu şi Cristian Oroşanu sunt invitaţii Orchestrei Naţionale Radio pentru seara de 18 noiembrie 2016 şi vă bucuraţi de un program ce cuprinde Concertul op. 77 în Re major de Johannes Brahms şi 'Te deum' de Hector Berlioz. Despre cea din urmă lucrare, autorul scria în memoriile sale că 'este o compoziţie enormă, pe care anumiţi critici au numit-o muzică arhitecturală'. Despre acest eveniment am vorbit cu dirijorul Cristian Oroşanu.

Domnule Cristian Oroşanu, în această seară veţi cânta din nou alături de Orchestra Naţională Radio şi de violonistul Alexandru Tomescu. Cum este pentru dumneavoastră să vă aflaţi din nou aici?

E minunat. Mă simt foarte bine alături de ei. Întotdeauna sunt primit cu drag şi eu revin cu plăcere în acest colectiv în care am şi cântat în calitate de cornist când eram student. Alexandru Tomescu este un prieten şi un coleg cu care colaborez cu drag. Chiar în această toamnă ne-am întâlnit de vreo trei ori pe diferite scene. Mă bucur mult de Brahms cu el; nu l-am mai cântat niciodată. Şi el mi-a mărturisit că de foarte multă vreme nu l-a mai cântat aici, la Bucureşti. Am făcut ieri o repetiţie; ne înţelegem foarte bine pe această partitură.

Aţi inclus în programul serii şi o lucrare mai puţin cântată - un Te Deum de Hector Berlioz. Cum aţi făcut această alegere?

Vă mărturisesc că în 2008 eram asistent al unei orchestre în Berlin şi am ascultat această lucrare cu Abbado; şi atât de mult m-a impresionat încât a doua zi am fost la librăria de partituri şi mi-am cumpărat partitura. De atunci nu am avut ocazia să o programez; bineînţeles că este nevoie de un ansamblu şi o locaţie specială, pentru că este orgă concertantă, sunt două coruri, un cor de copii, un solist tenor, o orchestră mare. Or, toate aceste lucruri nu se pot asambla în multe locuri. Sala Radio este un loc ideal pentru aceasta. Berlioz era un tip căruia îi plăceau lucrurile mari, grandioase. Această lucrare a fost scrisă şi în cinstea lui Napoleon şi are mai multe părţi care nu se cântă - nişte marşuri pentru prezentarea drapelului… Partea cu text religios este cea mai cunoscută şi cea care se cântă de obicei în concert. Dar este o lucrare grandioasă, iar mie îmi place foarte mult.