Cum te simţi în ipostaza de învingătoare a acestei competiţii?

Încă nu reuşesc să înţeleg cu adevărat ce s-a întâmplat... Sunt aşa de emoţionată şi de fericită încât încă nu realizez cu adevărat că am câştigat Concursul "Enescu". Ceea ce pot spune cu certitudine este că acest premiu reprezintă începutul dezvoltării mele, este un pas uriaş pentru mine ca muzician dar şi ca persoană şi sunt foarte, foarte recunoscătoare juriului pentru aprecierea modului meu de a cânta şi - dincolo de acest premiu - sper ca în viitor să cânt din ce în ce mai bine de fiecare data…

De ce Brahms în finală?

Brahms este - cred - unul dintre compozitorii cei mai dificili, alături de Beethoven şi Bach şi muzica lui m-a provocat mereu să mă descopăr pe mine însămi. A fost desigur o decizie importantă să aleg acest concert… Cred că cel mai interesant aspect al acestei partituri este legat de faptul că cere timp: îl cânţi, apoi trebuie să îl laşi puţin, este ca şi cum ai face un aluat de pâine pe care trebuie să îl laşi să crească şi apoi poţi continua… Mă atrage şi mă provoacă mult mai mult o muzică mai dificilă decât una în care poţi "înşela", "truca" mult mai uşor atunci când eşti tânăr… Şi, desigur, pentru că o simt foarte aproape de mine, de sufletul meu.

Se spune de multe ori că trebuie să fii mult mai matur pentru Brahms. Te simţi deja la momentul abordării acestei creaţii?

Nu, sigur că nu, dar cred că este ceva valabil pentru toate lucrările mari şi dificile de care te apropii când eşti foarte tânăr şi pe care, chiar şi după ce le laşi deoparte o perioadă, acumulând multe alte experienţe, le re-găseşti cu adevărat în inima ta, în sufletul tău. De aceea eu consider că este benefic să ai în repertoriu acest concert de Brahms chiar de la o vărstă a tinereţii. Haideţi să vorbim peste 20, 30 de ani despre cum îl voi cânta atunci !!!

Ce alte concerte ai acum în repertoriu?

De fapt, în acest moment am mai multe lucrări solo şi de muzică de cameră în repertoriul meu… La capitolul concerte am cântat opusuri de Bach, de Beethoven, de Mozart - destul de mult, Şostakovici iar acum mi-am planificat să studiez şi Rahmaninov şi Concertul nr.2 de Liszt. Aceştia ar fi paşii următori !

Am cântat prima data cu orchestra pe când aveam 13 ani - a fost Concertul nr.23 de Mozart şi de atunci am avut multe ocazii de a reveni pe podiumul solsitic (nu ştiu exact câte dar cred că în jur de 20) Acest concert de Brahms l-am mai cântat o singură data, anul trecut…

Ţi-ai continuat studiile în Spania, într-o altă atmosferă decât în ţara ta…

Este ceea ce ni se oferă nouă - celor din generaţia tânără: lumea ne este cu adevărat deschisă, putem călători oriunde, putem intra în contact cu mari muzicieni, putem cânta înpreună sau lucra alături de ei… Cred că este foarte important să folosim această oportunitate pe care o avem ! Este şi o provocare… Incerc să profit de aceste ocazii, să schimb locul în care trăiesc şi studiez căci sunt acel gen de persoană care caută mereu o atmosferă nouă iar şansa de cunoaşte altceva mi se pare foarte importantă.