Concertul de deschidere a Festivalului RADIRO 2016 (23 septembrie) este susținut de Orchestra Simfonică din Shenzhen - China, condusă de Lin Daye.

Domnule Lin Daye, în primul rând bun venit la Bucureşti în RadiRo, Festivalul Orchestrelor Radio. Pe 23 septembrie, conduceţi Orchestra Simfonică din Shenzhen - şi presupun că va fi chiar prima dumneavoastră prezenţă artistică în ţara noastră. Cum aţi primit invitaţia şi ce aşteptări aveţi de la acest concert, de la publicul nostru?

Mă simt pur şi simplu entuziasmat şi consider că este o adevărată onoare că am primit această invitaţie pentru că am ştiut întotdeauna că România este una dintre cele mai importante ţări ale Europei, din perspectivă muzicală. Aşa că doresc să salut publicul din ţara dumneavoastră şi suntem nerăbdători să susţinem acest concert în România.

Acum vă propun să vorbim despre lucrările reunite în programul concertului. Un program cu muzică semnată de Enescu şi de 3 autori romantici: Rahmaninov, Saint-Saens şi Rimski-Korsakov. Cum i-aţi descrie structura, modul în care se articulează?

Piesa de deschidere a programului am ales-o pentru că aparţine celui mai faimos compozitor român, lui Enescu. Şi am dorit, astfel, să ne arătăm consideraţia faţă de cel mai valoros autor muzical al ţării dumneavoastră. Ca a doua lucrare avem, desigur, Concertul de Rahmaninov, urmat de Saint-Saens şi de Rimski-Korsakov. Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Rahmaninov rămâne printre cele mai iubite scrise vreodată, toată lumea îl cunoaşte, aşa că am ţinut să îl includem în concertul inaugural al festivalului; un concert în care vom colabora, de asemenea, cu unul dintre cei mai buni violonişti români. Aşa că ne-am oprit asupra unei creaţii celebre de Saint-Saens din repertoriul acestui instrument, nu atât de lungă, dar de un înalt nivel, în care solistul îşi poate etala excelentele calităţi tehnice şi expresive în faţa întregului public. De aceea am făcut apel la Saint-Saens. Şi, bineînţeles, la final - suita simfonică "Şeherazada" de Nikolai Rimski-Korsakov, un alt hit al muzicii clasice.

Un program foarte spectaculos, într-adevăr, domnule Lin Daye… Cum vi se par elementele tradiţionale româneşti din Rapsodia I, o capodoperă enesciană? Cum le simţiţi, ca muzician chinez? Ce percepţie aveţi asupra lor?

Iubesc această lucrare! În această dimineaţă, eu şi Orchestra Simfonică din Shenzhen am încheiat repetiţia cu Rapsodia română nr. 1 de Enescu şi toţi instrumentiştii o îndrăgesc, le place atât de mult! De ce? Cred că fiindcă maestrul Enescu a reunit în ea atâtea teme minunate, atâtea melodii tradiţionale, într-o haină simfonică. Vorbim despre o muzică foarte familiară - de fapt, atunci când eram copil, ascultam adesea muzică tradiţională din România. Îmi amintesc bine de Ciocârlia, una foarte faimoasă provenind din ţara dvs. Aşa că Rapsodia enesciană ne este cunoscută datorită Ciocârliei, o apreciem cu toţii foarte mult!

După cum cred că ştiţi, în momentul de faţă, din păcate, creaţia enesciană nu este atât de des cântată în întreaga lume pe cât ar fi de dorit. Cum priviţi locul lui Enescu în contextul muzicii secolului XX? Şi pe care dintre trăsăturile muzicii enesciene le apreciaţi cel mai mult?

Da, de fapt, nu sunt deloc de părere că Enescu nu e cântat. Ştiu cu siguranţă că aici, în China, multe ansambluri simfonice îi includ creaţiile în programele lor. Pentru că publicul chinez le apreciază şi cred că nu puţine orchestre includ, recent, muzica sa în programele pe care le oferă în concertele lor de Anul Nou.

Ne bucurăm că aveţi această perspectivă optimistă!

Da, sigur! Iar când am studiat la Berlin, ţin minte că am ascultat Rapsodia română nr. 1 de cel puţin două ori. Sigur că această creaţie nu e la fel de cântată ca opusurile de Beethoven sau Brahms, dar nu am vreun dubiu că această realizare a lui Enescu e cu adevărat celebră în întreaga lume şi că mulţi iubitori ai muzicii o apreciază. Iar ceea ce apreciez la compozitorul român este faptul că a apelat la atât de multă muzică românească autentică în Rapsodie - un aspect foarte important, în ceea ce mă priveşte - pentru că, aşa după cum poate ştiţi, direcţia amintită în componistică este urmată şi de numeroşi autori muzicali ai Chinei - ei apelează la zona tradiţională chinezească pentru a-şi elabora realizările simfonice. Iată o cale extraordinară de a-ţi promova ţara, tradiţiile - e ceva cu adevărat foarte important.

Domnule Lin Daye, ştiu că aţi studiat dirijatul în China, bineînţeles (de la vârsta de 15 ani, la Beijing) dar şi în Germania - ca student al lui Christian Eheald, la Berlin. Iar în anul 2000 aţi avut şansa de a participa la un curs de măiestrie susţinut de Seiji Ozawa, care v-a apreciat foarte mult. Vă consideraţi atât un exponent al şcolii chineze de dirijat cât şi al celei germane?

Da, pentru că, după cum ştiţi, am studiat, pe de o parte, la cel mai bun Conservator de Muzică din China, cel din Shanghai, iar apoi am optat pentru Berlin, unde m-am perfecţionat la Şcoala superioară de Muzică "Has Eisler". Le consider pe amândouă ca fiind instituţii de pregătire muzicală de cel mai înalt nivel din întreaga lume. Iniţial, la Shanghai, profesorul meu a insistat foarte mult pe latura tehnică a dirijatului de orchestră. Am dobândit, fără discuţie, o excelentă tehnică dirijorală, am avut şansa de a fi îndrumat de unul dintre cei mai competenţi profesori de dirijat, domnul Xu Xin. Dar la Berlin, accentul a căzut mult mai mult asupra muzicii în sine, asupra expresiei: cum s-o simţi, cum să-i dai un curs, o curgere, un sens, o direcţie - aspecte esenţiale. Consider că ambele aspect amintite au o egală importanţă.

Ce ne puteţi spune despre principalele idei ce vă ghidează activitatea, ca dirijor de orchestră?

Pentru mine, ca şef de orchestră, scopul, obiectivul de a face din ce în ce mai mulţi oameni să iubească muzica. Iar primul aspect este acela de a-i face pe muzicieni, pe instrumentiştii cu care lucrezi s-o iubească. Ştiu că pretutindeni cei mai mulţi muzicieni simt asta, dar nu se întâmplă asta cu toată lumea, ştiţi, când vine vorba de orchestre. Unii instrumentişti privesc activitatea asta ca pe o slujbă ca oricare alta. Iar eu chiar sunt convins că un bun dirijor le poate înlezni tuturor să iubească de-adevăratelea ceea ce fac. Dincolo de asta - ar trebui să faci în aşa fel încât din ce în ce mai mulţi oameni să aleagă o sală de concerte, pentru că un dirijor are privilegiul de a răspândi frumuseţea muzicii clasice cu mişcările mâinilor sale. Iată cele două mari principii care mă ghidează.

Se ştie că aveţi o relaţie specială cu Orchestra Simfonică din Shenzhen. Cum vă amintiţi experienţa primei colaborări cu acest ansamblu? Când şi cum a fost?

Da, aceasta este o istorie interesantă. Cred că prima oară când am avut ocazia să lucrez cu Orchestra Simfonică din Shenzhen a fost atunci când am participat la o competiţie - dacă nu mă înşel, se întâmpla în 2006, când instituţia a iniţiat un concurs destinat tinerilor dirijori din întreaga Chină. Atunci m-am clasat al patrulea, mi-a revenit premiul al IV-lea, dar membrii orchestrei m-au plăcut foarte mult. Toţi instrumentiştii au avut un punct diferit de vedere de cel al juriului. Aşa că, la sfârşitul concursului, managerul orchestrei mi-a spus: Vrei să ni te alături, ca dirijor asistent? Bineînţeles că am răspuns pozitiv! E o orchestră foarte bună, un ansamblu profesionist, mi-am dorit din toată inima acea poziţie. Pe atunci nu-mi finalizasem studiile la Berlin, aşa că, o vreme, m-am aflat când la Berlin, când la Shenzhen.

Orchestra Simfonică din Shenzhen - un ansamblu relativ tânăr, dar deja foarte apreciat. Cum aţi descrie profilul orchestrei, domnule Lin Daye? Ce o individualizează, din punctul dumneavoastră de vedere?

Da, cred că Orchestra este, din foarte multe puncte de vedere, foarte asemănătoare oraşului Shenzhen, care are o vechime de doar 36 de ani. Foarte tânăr dar, dacă îl veţi vizita, veţi fi deosebit de plăcut surprinşi, pentru că oraşul se dezvoltă într-un ritm ameţitor, este foarte dinamic. Şi cred că şi cu Orchestra Simfonică din Shenzhen se întâmplă acelaşi lucru. Are, cred, 32 de ani, dar în acest interval am avut 4 directori artistici - din China (Shanghai, Beijing), dar şi din Germania. Consider că orchestra a atins deja un nivel profesional deosebit de înalt şi, foarte important, are o energie debordantă cu care face muzică. Sunt aspecte foarte pozitive atunci când vorbim despre Orchestra din Shenzhen.

Domnule Lin DaYe, un muzician trebuie să se adapteze în permanenţă contextului - şi trebuie spus că o carieră artistică suportă influenţe dintre cele mai diverse, independente de voinţa artistului, precum tendinţele la modă sau dorinţa publicului, spre exemplu. Din această perspectivă, probabil că fiecare muzician are visuri ascunse, ascunse poate pentru că sunt inaccesibile, utopice. Ce ne puteţi spune despre visurile dumneavoastră ascunse, despre idealurile dumneavoastră?

E o întrebare interesantă, ştiţi?! Îmi imaginam că doar în China un muzician trebuie să-şi ţină visurile pentru el. E valabil şi pentru ţara dumneavoastră?!

Da, sunt convins!

Da, aveţi dreptate, desigur, am şi eu dorinţele mele secrete. Ele ţin de viitor - după cum am discutat, eu am studiat la Berlin, şi am ajuns să iubesc opera germană. Însă, în momentul de faţă, în repertoriile teatrelor lirice din China se regăsesc foarte puţine opere germane. Şi am acest vis - ca, într-un viitor, să pot conduce spectacole de operă germană şi s-o fac din ce în ce mai des, ba chiar să ating şi alte zone ale teatrului liric european.

Ce ştiri despre pianista Zee Zee, care va fi solista Concertului nr. 2 de Serghei Rahmaninov?

Da, Zee Zee îmi este o prietenă foarte apropiată. Este prima dată când colaborăm împreună, în România, însă, înainte de asta, ne cunoaştem foarte bine, am ascultat-o în numeroase concerte, în recitaluri solo, dar şi ca solistă cu orchestra. Apreciez foarte mult modul ei de a face muzică. Consider că este, fără discuţie, o pianistă de primă mână a Chinei - şi chiar din întreaga lume.

Vă mulţumim foarte mult pentru acest interviu, domnule Lin Daye!

Vă mulţumesc şi eu, abia aşteptăm să susţinem acest concert!