Compozitorul Lucian Zbarcea se numără printre cei 5 finalişti ai ediţiei cu nr.5 a Concursului de Muzică de film de la Zurich. 202 compozitori provenind din 43 de ţări au răspuns invitaţiei organizatorilor - Festivalul de Film de la Zurich, Orchestra Tonhalle şi Forumul Filmmusik - de a scrie o piesă simfonică de aproximativ 6 minute pentru scurtmetrajul "An Object at Rest" de Seth Boyden. Un juriu alcătuit din regizori, producători de film, compozitori şi dirijori a ales cei 5 finalişti: Javier Bayon din Spania, Nic Danielson din SUA, Marcin Sadowski din Polonia, Joakim Unander din Suedia şi tânărul compozitor Lucian Zbarcea din Romania. Cele cinci compoziţii ale finaliştilor vor fi interpretate în primă audiţie mondială de către Orchestra Tonhalle din Zurich, sub conducerea dirijorului Frank Strobel, în 23 septembrie 2016. Detalii despre această exmerienţă am aflat chiar de la muzician.

Lucian Zbarcea, vă aflaţi zilele acestea la Zurich, unde sunteţi finalistul Concursului de Muzică de Film. Vă aflaţi printre cei cinci finalişti selectaţi din sute de candidaţi. Cum este pentru dumneavoastră să vă aflaţi acolo?

Pentru mine este o mare bucurie, o mare onoare. A fost o mare surpriză atunci când m-au anunţat, deoarece întotdeauna când participăm la un concurs, noi, compozitorii, sperăm că vom fi printre câştigători, dar ştim în acelaşi timp că e greu. E greu mai ales să alegi dintre atâtea piese. Au fost peste două sute şi ceva de compoziţii trimise la acest concurs. Aşa că pentru mine este o mare onoare, cu atât mai mult cu cât Orchestra Tonhalle este cea care cântă compoziţiile. Incredibil! Mă simt atât de onorat şi de copleşit de faptul că aceşti extraordinari muzicieni îmi cântă piesa, încât n-am cuvinte, nu ştiu ce să zic mai mult decât că sunt foarte fericit.

Dumneavoastră cum aţi abordat scurt-metrajul "An object at Rest"? Cum este viziunea muzicală? Cum se aude acest film?

Acest film a fost, după părerea mea, foarte greu de orchestrat, de făcut muzica pentru el, pentru că este un film de animaţie - este ideea unei pietre care călătoreşte, cum această piatră evoluează pe parcursul a sute poate chiar mii de ani; începe undeva în preistorie, pe vremea dinozaurilor, apoi timpul trece, ajunge în epoca războaielor din America, a războaielor civile… evoluează până când undeva, în viitor, este trimisă în spaţiu şi aterizează pe o altă planetă. Deci, este vorba despre trecerea timpului şi cum timpul afectează situaţia acestei pietre, destinul ei. Este, din punctul de vedere al creatorului filmului, ce simte piatra sau ce vrea piatra aceea să facă, obiectul acela. De fapt, obiectul nu doreşte decât să se odihnească, să doarmă, dar tot timpul este întrerupt de câte cineva. Practic, scenele filmului sunt foarte multe şi foarte scurte, ceea ce pentru mine a însemnat că şi muzica trebuie să fie tot cam aşa ceva. La fiecare scenă, din punctul meu de vedere - pentru că ceilalţi compozitori bineînţeles că au gândit altfel - fiecare scenă trebuie să aibă muzica ei, care să o definească. Şi atunci, fiind foarte multe scene micuţe, sunt şi foarte multe bucăţele muzicale. De-asta a fost greu, pentru că trebuie toate îmbinate la sfârşit şi să aibă o omogenitate. A fost, după părerea mea, foarte greu, dar mă bucur, bineînţeles, că le-a plăcut. Înseamnă că am realizat ceva de valoare şi sper ca în continuare să fie bine. Normal, toată lumea îşi doreşte să câştige. Şi eu îmi doresc să câştig. Acum să vedem ce vrea juriul! E foarte subiectiv, toate piesele sunt foarte bune, fiecare are alt stil… niciodată nu ştii exact ce vrea juriul să audă.