Mezzosoprana Roxana Constantinescu revine pe scena teatrului La Fenice din Veneţia, unde dă viaţă rolului Adalgisa. Mai multe despre aceasta, dar şi despre alte proiecte am aflat chiar de la muzician.

Roxana Constantinescu, zilele acestea faceţi parte din distribuţia spectacolului Norma de Vincenzo Bellini, pus în scenă la Teatrul La Fenice din Veneţia. Cum este pentru dumneavoastră această experienţă?

Este, pentru a doua oară, minunată. În această stagiune, după ce am făcut parte din distribuţia de premieră în stagiunea trecută aici, la La Fenice, sunt de fapt singura constantă între colegii mei. Este o bucurie enormă! Este o producţie specială, o Norma africană, realizată de Kara Walker, un artist deosebit afro-american şi sunt alături de mine Mariella Devia - soprană splendidă, regina belcanto-ului, Roberto Aronica - tenor, Simon Lim - Oroveso… deci, cum spuneam, splendid!

Cum vă identificaţi cu personajul pe care-l susţineţi?

Mă identific mai mult decât cu altele. Adalgisa este o tânără cu o personalitate complexă, o tânără care trece prin emoţii, care iubeşte, se confruntă cu această luptă interioară între moralitate şi dragoste. Cred că asta se regăseşte, la un moment dat, în noi toţi, inclusiv în ceea ce mă priveşte.

Vorbeaţi de o viziune specială a regiei. Puteţi să ne detaliaţi?

Aş spune că este un tablou această regie. Nu se caracterizează prin dinamică, ci mai degrabă prin estetică. Sunt costume speciale, sunt nişte mişcări mai degrabă lente, însă tot timpul cumva delicate… este un tablou.

Revenind la partea muzicală, cum este colaborarea dumneavoastră atât cu conducerea muzicală, cât şi cu colegii de scenă?

A fost o colaborare binevenită. M-am bucurat să-l întâlnesc pe Daniele Callegari, prim maestru italian, dirijor care se bucură de o carieră internaţională şi de o deosebită apreciere peste tot în lume. Iată, a fost şi momentul întâlnirii noastre. Ne înţelegem foarte bine muzical; amândoi iubim ceea ce se întâmplă în partitură şi încercăm să redăm ceea ce Bellini a dorit şi a scris şi atât de clar. Iar alături de Mariella Devia, cum spuneam, în primul rând am învăţat enorm de la această personalitate, de la această femeie, de la tot ce reprezintă, pentru că are - şi nu ascunde - 68 de ani, dar a debutat în Norma la 65, doar acum trei ani, spunând că doar atunci a ajuns la o maturitate vocală care i-a permis abordarea acestui rol. Or, pentru mine, oamenii cu această răbdare, cu această înţelegere a posibilităţilor, a experienţelor de viaţă ş.a.m.d…. Este o şcoală pur şi simplu prezenţa pe scenă alături de ea şi, evident, Norma oferă extrem de multe momente în duo; sunt duetele astea minunate între Norma şi Adalgisa, unde am deosebita plăcere să fiu inspirată de cântul ei şi să creăm împreună momente speciale.

După acest spectacol Norma de la Teatrul La Fenice, ce alte proiecte mai aveţi în plan?

Urmează un concert de gală deosebit de interesant la început de noiembrie, la Musikverein, în Viena, unde voi fi pe scenă alături de mari tenori precum Juan Diego Florez, Ramon Vargas, Michael Schade, alături de Ferruccio Furlanetto - baritonul, alături de colegele mele Valentina Naforniţă şi Anita Hartig. Este un concert de caritate şi un eveniment special. După care, voi relua opera barocă Siroe de Hasse la opera din Laussane, tot în noiembrie, urmând apoi debutul meu la Festivalul Grafenegg, cu Messiah de Handel, şi apoi o înregistrare de CD a lucrării Missa Solemnis de Beethoven, în Japonia, alături de Academia Bach din Tokyo.