În dimineaţa ce a urmat Finalei Concursului Internaţional "George Enescu", secţiunea de violoncel, Irina Cristina Vasilescu a stat de vorbă cu laureatul Premiului I, Zlatomir Fung. Violoncelistul american în vârstă de 17 ani a fost unul dintre concurenţii stăpâni pe propriile emoţii, puterea sa de concentrare fiind foarte apreciată şi în interpretarea partiturii solistice a Simfoniei concertante op. 8 de George Enescu - cântată pentru prima dată în istoria competiţiei de la Bucureşti. Impresiile artistului despre derularea concursului, prestigiul de care competiţia se bucură peste ocean, dar şi despre pasiunea pentru şah a lui Zlatomir aflaţi din rândurile de mai jos.

Zlatomir Fung, felicitări pentru câştigarea Concursului Enescu. Cum te-ai simţit aseară - păreai foarte serios pe scena Ateneului, când ţi-au anunţat numele.

Mulţumesc foarte mult! A fost o experienţă importantă! Sunt, desigur, foarte, foarte recunoscător şi onorat să fiu recompensat cu această distincţie; am fost foarte fericit, dar, în acelaşi timp, şi foarte surprins, în momentul decernării şi probabil de aceea nu am părut prea entuziasmat pe scenă. Dar sunt foarte, foarte fericit!

În finală ai cântat Simfonia concertantă op. 8 de George Enescu. Cunoşteai deja partitura înainte de a decide să participi la acest concurs?

Nu, am descoperit partitura pentru că era una dintre opţiunile pentru runda finală. Am ascultat-o şi mi-a plăcut foarte tare, am găsit că e foarte ofertantă şi m-am gândit că va fi o experienţă minunată să o învăţ şi pregătesc pentru această competiţie; şi sunt foarte bucuros că am făcut acest lucru, pentru că m-am simţit minunat cântând-o, mai ales în spaţiul remarcabil al Ateneului Român şi cu orchestra Filarmonicii bucureştene. A fost o experienţă extraordinară!

Având în vedere că acum o ai în repertoriul tău intenţionezi să mai cânţi creaţia lui Enescu şi cu alte ocazii?

Dacă o să am prilejul să fac asta, cu siguranţă! Sper din suflet!

Vii din Statele Unite ale Americii. În linii mari - cum este perceput Concursul Enescu peste ocean?

Concursul are o reputaţie excelentă. Iar personal pot spune că experienţa mea de aici, din ultimele două săptămâni, a fost absolut minunată. Organizarea a fost impecabilă, atmosfera foarte caldă, juriul format din personalităţi ale lumii muzicale, iar concurenţii foarte bine pregătiţi. Deci competiţia are, pe bună dreptate, o reputaţie foarte bună, iar acum eu pot atesta personal acest lucru.

Obişnuieşti să asculţi muzicienii înscrişi în concurs? Ai avut ocazia aici să urmăreşti şi evoluţiile celorlalţi candidaţi?

Da, începând cu etapa a II-a, când concursul a fost transmis pe Medici.tv şi pe site-ul Concursului Enescu, am ascultat puţin şi era extraordinar. Am apreciat calitatea imaginilor şi a sunetului din transmisiuni. Însă eu mă abţin, în general, să ascult prea mult din programul celorlalţi competitori, pentru că uneori mă face pe mine apoi prea emotiv. Însă în cazul unora dintre evoluţiile colegilor mei nu am putut să mă dezlipesc de lângă calculator, pentru că interpretările erau nemaipomenite şi nu îmi puteam lua ochii şi urechile de la ei.

Acasă, în SUA, te specializezi în interpretarea muzicii de cameră. Cum te ajută această experienţă de ansamblu în apariţiile tale solistice?

Muzica de cameră este tipul meu preferat de muzică, deoarece iubesc să fac muzică cu alte persoane. Uneori te poţi simţi singur cântând în calitate de solist pe scenă. Dar îmi place să văd interpretările în care sunt în faţa unei orchestre ca muzică de cameră cu dirijor şi cu diferite compartimente timbrale (coarde, suflători). Din punctul meu de vedere muzica de cameră este cel mai bun tip de educaţie pe care îl poţi primi în acest domeniu, pentru că aduce în prim-plan bucuria colaborării şi conexiunea spirituală ce se stabileşte între oameni atunci când fac muzică împreună.

În cadrul cărei instituţii îţi vei continua studiile universitare?

Nu ştiu încă sigur, urmează să am audiţiile în următorul an academic. Dar în acest moment cred că voi rămâne pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii.

Uneori în timpul sau după terminarea unui concurs anumiţi membri ai juriului invită tinerii laureaţi să ia parte la cursuri conduse de domniile lor. Ai primit o asemenea invitaţie?

Nu şi nici nu mă aştept ca acest lucru să se întâmple, însă dacă aş primi o astfel de invitaţie aş fi foarte fericit, din moment ce toţi membrii juriului sunt personalităţi ale artei interpretative.

Am auzit că joci şah. E adevărat?

Da, şahul e unul dintre hobby-urile mele. Nu sunt un jucător nemaipomenit, îmi place însă enorm ca spectator să urmăresc marile turnee de şah live, online. Este una dintre marile mele pasiuni. Iar în timpul liber mai joc şi blitz-şah (şah de mare viteză) pe internet.

Există pentru tine o conexiune între muzică şi şah?

Da, cred că da. Ambele cer o extraordinară prezenţă mentală şi emoţională. Cred că atunci când eşti implicat într-un joc de şah trebuie să îţi imaginezi că nimic altceva în afară de lupta de pe tablă nu mai există în jurul tău. Iar atunci când cânt la violoncel am acelaşi tip de concentrare mentală - exist doar eu şi piesa căreia încerc să îi dau viaţă în acel moment. Deci da, există o conexiune între şah şi muzică.

Te întrebam despre şah pentru că unul dintre lucrurile pe care publicul le-a apreciat cel mai mult în interpretarea ta a fost puterea ta de concentrare. E o calitate nativă sau ceva la care lucrezi?

O, mulţumesc foarte mult, e foarte flatant ce spuneţi! Concentrarea este unul dintre lucrurile la care lucrez mult, încă perfecţionez şi cultiv tehnici. De altfel aceasta este una dintre cele mai semnificative calităţi pe care un interpret trebuie să le aibă: puterea de a menţine concentrarea.