Gabriel Bebeșelea, un debut la Festivalul Rossini de la Pesaro.

Sunt pentru prima oară la acest extraordinar festival și sunt foarte onorat că am fost invitat de către maestrul Alberto Zedda, să dirijez producția "Il Viaggio a Reims"; pot să spun că acest titlu este o tradiție a festivalului, pentru că această operă a fost redescoperită la finalul anilor '70 - începutul anilor '80 și a fost reprezentată pentru prima dată, aici, la Pesaro, de către Claudio Abbado. Din câte mi-a spus maestrul Zedda (care este unul dintre cei trei care au fondat acest festival, alături de Gianfranco Mariotti și Claudio Abbado), sunt primul dirijor român prezent în acest festival. A mai fost invitat tenorul Bogdan Mihai, acum câțiva ani.

Apropos de Il Viaggio a Reims, distribuția din acest an are și nume interesante, prezențe noi?

Prin tradiție, o mare parte dintre cei care cântă în "Il Viaggio a Reims" sunt cei care au absolvit Accademia Rossiniana al lui Alberto Zedda și sunt câțiva soliști care deja fac o carieră internațională remarcabilă, chiar dacă sunt foarte, foarte tineri. Regia este foarte modernă, dar și extrem de minimalistă, iar mie mi se pare foarte inteligentă și deloc deranjantă. Este foarte haioasă, foarte antrenantă - ceea ce este un lucru foarte important. E oarecum o aducere la Pesaro a subiectului "Il Viaggio a Reims", pentru că este vorba despre niște nobili, care se strâng într-un fel de centru spa din zilele noastre, înainte să meargă la Reims, la încoronarea regelui Carol al X-lea.

Din câte știu nu este o premieră muzica lui Rossini, în repertoriul lui Gabriel Bebeșelea.

Nu, nu. Am mai dirijat lucrări de Rossini și cred că a fost unul dintre motivele pentru care maestrul Zedda m-a invitat. Este și o ocazie extraordinară de a aprofunda cunoașterea stilului lui Rossini și sunt extrem de atras de acest lucru: am fost aproape zilnic la Fundația Rossini pentru a cerceta manuscrise ale lui, pentru a cerceta edițiile princeps, ca să văd exact ce dorea Rossini în această muzică, pentru că este o muzică extrem de personală, de fapt o muzică în care interpretul poate este la fel de important ca și compozitorul, în care se creează non stop, în care se inventează non stop noi variațiuni, noi cadențe ș.a.m.d și lucrul acesta trebuie, din punctul meu de vedere, îndelung cercetat.