Între 2 şi 4 mai susţineţi trei concerte în România, acompaniat de Cătălina Butcaru. Când şi în ce context aţi cunoscut-o pe pianista română?

Pe Cătălina o cunosc de foarte multă vreme şi chiar am cântat la nunta ei. Suntem prieteni de familie şi cântăm şi împreună, cumva firesc, pentru că suntem amândoi muzicieni. La un moment dat ea era în sală la un concert de-al meu şi a avut ideea de a susţine un concert în România. Ea trăieşte de foarte multă vreme la Viena, însă România rămâne la fel de importantă pentru ea ca înainte de a se stabili aici. Eu, în cadrul orchestrei Filarmonicii din Viena, am mai călătorit în România, la Bucureşti, la relativ scurt timp după revoluţie, în 1997, 1998, iar acum am fost chiar de curând din nou aici şi e foarte interesant de văzut cum s-au dezvoltat lucrurile în toţi aceşti ani. Acum sunt foarte curios să văd alte oraşe (am fost deja la Cluj şi în părţi rurale ale ţării) şi mă bucur că avem timp să şi vizităm puţin România.

De data aceasta cântaţi la Bucureşti, Sibiu şi Timişoara opusuri de Beethoven, Dvorak, Strauss şi Ravel. Există un "fir roşu" care leagă aceste creaţii, cum aţi conceput programul?

Din creaţia lui Beethoven cântăm Sonata "Primăverii", aşa că aici nu cred că mai e nevoie de explicaţii. De altfel toate piesele pe care le-am ales sunt foarte frumoase. Atunci când muzicienii au posibilitatea să aleagă singuri programul, fără a avea obligaţia de a satisface cererile unui manager de instituţie, ei vor cânta întotdeauna ceea ce le face cea mai mare plăcere. Sonata de Strauss, de exemplu, este de vis, iar Dvorak cred că este genial. Sunt pur şi simplu creaţii pe care orice muzician vrea să le interpreteze. Nu este un program gândit la modul intelectual, în care să încercăm să stabilim conexiuni între opusuri, e mai degrabă un program de suflet.

În România cântaţi cu ocazia "Zilei Europei" din 9 mai. Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră acest moment?

Pusă în contextul zilelor noastre, răspunsul la această întrebare ar putea dura o veşnicie. Eu însumi vin din fosta Germanie de Est, aveam 18 ani la căderea Zidului Berlinului, am, deci, o legătură (care nu e neapărat de bun augur) cu fosta Uniune Sovietică şi cu Europa de Est; sunt însă legat şi de Vestul Europei, Germania de Vest şi cu SUA (care a venit, practic, înspre noi).