Miercuri, 13 aprilie 2016, Orchestra de Cameră Radio va fi condusă de Ciprian Marinescu, artist stabilit de 17 ani în Japonia. El este nu numai şef de orchestră, ci şi violonist, profesor, concertmaestru şi solist al Orchestrei de Cameră Harmonious din Osaka. Ciprian Marinescu a fost invitatul nostru în cadrul rubricii "Interviul Zilei".

Desfăşuraţi o bogată activitate în Japonia. O să vă rog să ne vorbiţi despre cum este percepută muzica în acea parte a lumii.

Noi avem o impresie că cei din Asia, japonezii, sunt puţin departe de muzica clasică, dar nu este adevărat absolut deloc. Sunt nişte instrumentişti şi nişte muzicieni extraordinari, mai ales că în ultimele decenii vin şi studiază toţi în Europa. Dacă ne uităm în Germania, Austria, sunt şcolile pline de elevi, de studenţi din Asia - nu numai japonezi, ci şi coreeni. Şi, dacă ne uităm chiar şi la premiile internaţionale, sunt aproape toate luate de către asiatici. Ce pot să vă spun despre japonezi? Sunt un popor foarte tenace, un popor cu mult bun simţ şi foarte serios. E o plăcere să fii acolo, e o plăcere să fii cu ei împreună şi să faci muzică împreună cu ei. Ei acceptă multe idei noi, deci mie mi-este foarte uşor să lucrez cu ei. Nu pot să spun că le spun eu ceva nou, dar având în vedere că am o experienţă aici, în Europa, mult mai mare decât ei avem o relaţie extraordinară.

Da! Sunt profesor, sunt violonist de asemenea. De fapt eu am plecat de aici, din Radio, de acum 20 de ani, de la Orchestra Naţională Radio. Am orchestra mea acolo. La început am fost membru al unei orchestre - Filarmonica din Osaka. Între timp, am făcut o orchestră a mea - un fel de Virtuozii, cu avem aici, în Bucureşti, orchestra maestrului Andreescu -, o orchestră care este extraordinară, cu instrumentişti speciali, cu care am venit şi în Festivalul Enescu de acum două ediţii, cu Octuorul de Enescu, o lucrare foarte grea.

În rest, predau mult, dirijez şi fac multă muzică de cameră - cvartet, trio. Am lunar cam un concert, două de muzică de cameră. Fac, de fapt, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să fac, pentru că e greu să trăieşti din cvartet, ştiţi şi dumneavoastră, e foarte complicat. Dar, iată că am ajuns efectiv în perioada în care fac tot ceea ce-mi doresc şi o fac cu mare plăcere.

Şi aici, venind la Orchestra de Cameră Radio, reîntâlnind toţi foştii colegi şi prieteni, vin cu mare plăcere şi repetiţiile văd că sunt foarte plăcute. Ei reacţionează foarte frumos şi ţin să le mulţumesc pe calea asta. Avem o relaţie extraordinară. La început eram puţin sceptic, pentru că fiind foşti colegi, eu plecând de aici violonist, mă întorc ca dirijor... mă gândeam cum or să accepte oare ideea, dar văd că sunt chiar extraordinar de receptivi şi e o linişte incredibilă, ceea ce nu-mi vine să cred şi chiar vreau să le mulţumesc pentru asta.

Am putut să merg la un Mozart şi m-am gândit la "Jupiter", la 41. E o chestie foarte ciudată! Eu, când eram tânăr, la 20 de ani, eram înnebunit cu Mahler. Ei, am ajuns la aproape de 50 şi îl descopăr pe Mozart. Este atât de natural, atât de firesc tot ceea ce a scris geniul acesta încât cred că nu avem cuvinte să ne exprimăm. De aceea am ales Mozart şi "Jupiter", care este un Mozart dramatic. De obicei Mozart este foarte relaxant, dar "Jupiter" este o lucrare deosebită; după părerea mea, se duce mult după anii lui Mozart, deci este efectiv ceva extraordinar, o lucrare deosebită.

Cu ocazia acestui concert vă reîntâlniţi şi cu publicul din România, cu publicul de la Sala Radio. Aveţi un mesaj pentru oamenii care vor fi în sală sau pentru cei care ascultă concertul la radio?

Ştiţi, eu am ajuns la concluzia că noi, muzicienii, facem tot ceea ce facem pentru public. Eu o fac cu mare plăcere şi sunt fericit când sunt acolo, pe scenă. Încerc să-i fac şi pe colegii mei să ne bucurăm împreună, pentru că dacă noi nu ne bucurăm, atunci publicul nu are cum să se bucure, nu are cum să fie fericit. Noi o să fim atât de fericiţi încât publicul să fie foarte fericit şi foarte mulţumit. Chiar îi rog să vină la concert. Va fi un concert foarte frumos!