Nu eşti străin de activitatea managerială. Mărturie stau turneele "Vă place Bach?", "Vă place Brahms?"… acolo unde ai lucrat şi pe partea aceasta, nu doar cea artistică. Cum vezi tu această poziţie acum, de director al Orchestrelor şi Corurilor Radio?

Este, în primul rând, un început de drum. Este un lucru foarte important. Este o responsabilitate extraordinară, mai ales prin faptul că am fost coleg cu majoritatea instrumentiştilor. Deci, sunt responsabil pentru ei. Pe mulţi îi cunosc personal şi pe foarte mulţi îi consider prieteni. Sper să rămânem prieteni şi la sfârşitul acestei colaborări. Sunt de părere că aceste posturi trebuie să fie pasagere şi la un moment dat va trebui să plec. Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Deocamdată îmi dau seama că este foarte mult de muncă administrativ şi aici trebuie să învăţ foarte mult, chiar dacă similitudinea cu managementul pe ONG, managementul personal există. Bineînţeles, anvergura instrumentului sau instrumentelor este mult mai mare la Orchestrele şi Corurile Radio, având în vedere că avem parte de şase formaţii muzicale, dar există un foarte mare avantaj - faptul că în spate avem, totuşi, un buget. În momentul în care porneşti la un drum pe ONG bugetul este zero şi trebuie să-l faci pe plus şi după ce ai rezolvat toate problemele şi ai făcut turneul sau ţi-ai făcut realizarea, evenimentul, trebuie să mai rămâi şi cu bani.

Ai vorbit de desprinderea ta din rândul lor; eşti solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio. Ai vorbit de responsabilităţile tale faţă de ei. Consideri că este o presiune mai mare pe umerii tăi tocmai pentru că te-ai desprins din mijlocul lor?

Nu cred că este o presiune mai mare, cred că ştiu problemele mult mai bine din interior. Există mentalităţi de instrumentişti, de orchestranţi pe care le cunosc pentru că şi eu, chiar dacă am fost solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio şi o mare parte din cariera mea, chiar şi în momentul acesta, se bazează pe a fi solist, a cânta cu orchestra, a cânta în proiecte de muzică de cameră, a cânta solo, cunosc foarte bine mentalităţile pentru că am cântat şi în orchestră. E adevărat, niciodată n-am cântat într-o orchestră românească, în afară de cele de la Universitatea de Muzică sau şcoală, dar am participat în unele dintre cele mai bune orchestre de tineret ale lumii. Cu foarte mulţi dintre muzicienii din orchestre am fost coleg chiar de cameră, coleg de suferinţă în autocare, coleg de suferinţă în condiţii extreme - pentru că asta înseamnă turneu - şi coleg pe scenă şi ne-am făcut treaba pe scenă ca şi muzicieni.

Înţeleg din răspunsul acesta că nu vei renunţa la activitatea concertistică.

Cu siguranţă nu voi renunţa la activitatea concertistică.

Sau că, mă rog, ea nu va mai fi la fel de bogată…

… poate că o voi mai reduce. Există în cariera fiecăruia momente în care trebuie să reduci, momente cu evenimente mai puţin importante, care se pot realiza altădată. Pentru mine, prioritatea în momentul acesta este să nu dezamăgesc. Cu siguranţă nu voi putea mulţumi pe toată lumea, dar voi încerca să mulţumesc cât mai multă lume.

Ai un moto după care te ghidezi în această activitate?

Nu am nici un moto. În momentul acesta trec dintr-o şedinţă în alta pentru a descoperi frâiele acestei instituţii.