Orchestra de Cameră Radio susţine miercuri, 13 ianuarie 2016, primul concert din noul an. Evenimentul este dedicat memoriei dirijorului Ludovic Bacs, care a încetat din viaţă în data de 30 iunie 2015. Patru dintre discipolii maestrului Ludovic Bacs vor putea fi urmăriţi pe scena Sălii Radio, adică dirijorii Bogdan Vodă, Marius Hristescu, Tiberiu Oprea şi Radu Popa. Programul include, de altfel, şi două compoziţii semnate de Ludovic Bacs, alături de partituri compuse de Bach, Mozart şi Schubert, printre alţii. Trei dintre şefii de orchestră din această seară, Bogdan Vodă, Marius Hristescu şi Radu Popa ne-au vorbit despre acest concert.

Cum anume aţi fost influenţaţi de personalitatea maestrului Bacs şi care este sfatul pe care-l păstraţi aproape înainte de orice repetiţie, înainte de orice concert, înainte de a urca pe scenă?

Radu Popa: Influenţa personalităţii maestrului Bacs asupra mea s-a produs în perioada în care eram student şi la Compoziţie şi la Dirijat. M-a făcut şi m-a ajutat să aleg între una dintre cele două direcţii. Şi-a exercitat influenţa nu numai asupra alegerii mele, dar şi asupra modului în care am abordat această profesie mai târziu şi, de asemenea, influenţa s-a petrecut şi asupra abordării repertoriului de muzică românească şi muzică contemporană, în general. Mi-aduc aminte de unul dintre sfaturile maestrului, care era să nu uităm creaţia contemporană românească.

Bogdan Vodă: În cazul meu, discuţia ar putea porni sub forma unui model valabil pentru foarte multe aspecte ale vieţii mele. Dacă aş spune că sunt căsătorit cu doamna care cântă la instrument de coarde şi am doi băieţi… am luat modelul cu pricina. Însă, trecând peste treaba asta şi dorindu-mi să am şi eu, sper, asemenea viaţă de familie minunată pe care familia Bacs mi-a arătat-o ca model de viaţă, în toate a fost model pentru noi maestrul Bacs. A fost pentru noi model moral, a fost model etic, înainte de a fi model muzical, model muzical pe care, aşa cum spunea şi Radu, îl urmăm cred îndeaproape, în ideea de a face muzică vie, de a respecta şi locul de unde venim. Şi, din punctul meu de vedere, am observat nevoia de a da şi altora şansa de a progresa, de a fi văzuţi, de a li se da o şansă aşa cum mie mi s-a dat o şansă de către maestrul Bacs ca tânăr student în anul I să dirijez un concert simfonic şi, mai târziu, să găsească metoda prin care prima mea piesă simfonică să fie dirijată de Radu la Orchestra de Cameră Radio, într-un concert de stagiune, să mă bucur de calitatea mea de compozitor, care rămâne principală în cazul meu, pentru ceea ce sunt eu ca muzician. Am căutat în cariera mea dirijorală, care are totuşi câteva repere, să promovez tineri aşa cum dânsul a făcut foarte mult. Şi, cred că nu putem vorbi într-un interviu, dar pe toţi ne-a marcat modul de a privi muzica în amănunţime, în analiză, în ierarhizări, în tot ceea ce înseamnă aspectele de gândire muzicală, care nu trebuie uitat şi cred că toţi îi datorăm imense clarificări. Mai sunt multe de spus aici, se poate face o teză de doctorat.

Marius Hristescu: În calitatea mea de student mai tânăr decât colegii mei - pentru că eu am venit la clasa maestrului Bacs poate chiar datorită lui Radu, şi eu fiind student la compoziţie; iată că avem ceva în comun toţi trei -, am venit la clasa maestrului Bacs în dorinţa de a face şi dirijat. Mi-a plăcut să-i văd pe colegii mei mai mari pe scenă şi mă gândeam atunci oare de ce n-aş putea să fac şi eu acelaşi lucru? Radu m-a încurajat foarte mult şi m-a prezentat maestrului Bacs. Îmi aduc aminte, ca o mică anecdotă, era în anul II, cred, la Compoziţie şi Radu mă introduce la maestrul Bacs în clasă; era Verona Maier la pian, parcă ea cânta la patru mâini deodată, şi maestrul Bacs zice "păi hai, vrei să dirijezi ceva?". Cred că era Simfonia a IV-a de Beethoven, nu ştiu ce se făcea atunci, şi zic "da". Eu m-am ambalat acolo puţin să dirijez şi, la un moment dat, maestrul zice "stop!". Se opreşte toată lumea. Mă întreabă "ce acord e aici?". M-am uitat speriat, oricum nu ştiam unde sunt, în care parte, expoziţie, dezvoltare, nu ştiu ce era acolo… dar acesta este un lucru care, apropo de ce spuneau colegii mei, m-a marcat foarte mult, pentru că mi-am dat seama că în oricare moment, atunci când eşti pe scenă, atunci când studiezi o partitură, deci nu numai atunci când lucrezi, în repetiţie trebuie să ştii unde te afli muzical, trebuie să ştii de unde ai pornit şi unde te duci, unde eşti şi cum legi toate aceste aspecte ale frazei muzicale şi nu numai aşa încât finalul să fie acela al unui concert maiestuos. Pentru mine, maestrul Bacs a fost un maestru adevărat, un profesor de la care am învăţat enorm. Pe lângă aspectele strict de clasă ale unui profesor-student, m-a marcat şi modul lui de viaţă, aşa cum trata absolut totul, de la muzică la viaţă şi înapoi.

Dirijaţi acum, în acest concert, ansamblul pe care l-a păstorit timp de foarte mulţi ani. Se simte amprenta dumnealui şi acum?

Bogdan Vodă: Eu, personal, am amintiri puternice de când mergeam la repetiţii, de când am avut ocazia să dirijez acest ansamblu. Sincer, sunt multe lucruri care s-au schimbat. Există, probabil, ceva ce a rămas în continuitate, dar mi-aş dori să se poată întoarce timpul şi să reînvie epoca dumnealui la Orchestra de Cameră.

Marius Hristescu: Da, probabil că sunt lucruri care rămân, pentru că amprenta unui mare maestru rămâne. Doar că atunci când se schimbă generaţiile probabil că aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor maeştri şi ansambluri mari - mă gândesc la Corul Madrigal -, orchestra ori corul rămâne de un anume nivel şi, cu siguranţă, păstrează din ceea ce i-a marcat lucrul cu marele maestru pe care l-au avut.

Radu Popa: Sigur că în ziua de azi s-au schimbat oameni, s-au schimbat generaţii. Sigur că au venit oameni tineri şi sigur că mai este loc să mai vină. Eu, contra colegilor mei, o să spun că găsesc spiritul maestrului Bacs aici. Prin cei care au rămas şi prin cei care încă mai dăruiesc muzică în Orchestra de Cameră este păstrată vie acea amprentă sonoră pe care maestrul Bacs a dat-o acestui ansamblu. Problema este ca acei tineri să preia şi să ducă mai departe întru înţelegerea acestui fenomen. Mă uit, de exemplu, în Orchestra de Cameră la suflători, unde mulţi dintre ei încă sunt instrumentişti în orchestră de pe vremea când era maestrul Bacs, şi plecând de la un grup de acest gen se poate reaminti felul. Coborând un pic înainte la întrebarea dumneavoastră "cu ce sfat am rămas de la maestrul Bacs?", e vorba şi de a nu renunţa la seriozitatea repetiţiilor. Tocmai întru căutarea unei amprente sonore, unei identităţi a unui ansamblu. Orchestra de Cameră Radio, oricât de mult s-ar schimba, va purta semnătura sonoră a acestui maestru.

…

Radu Popa: Tuturor celor care l-au cunoscut, tuturor celor care nu l-au cunoscut şi, mai ales, tuturor celor care l-au iubit, încercăm prin apariţia noastră sau cel puţin eu, prin apariţia mea, să nu fiu eu acolo şi să nu mă arăt pe mine, ci să îl arăt tot pe dumnealui, pentru că sunt produsul dumnealui. Şi dacă melomanii doresc să vadă sau să asculte un alt produs al maestrului Bacs, să vină la concert sau să asculte concertul!

Bogdan Vodă: Subscriu celor spuse de Radu Popa, dragul meu coleg. Şi asta este ceva de menţionat… cum greu în muzică se găseşte… noi am reuşit, chiar la distanţe mari şi în imposibilitatea de a ne vedea să păstrăm un grup unit. Cred că aici este şi meritul celui care ne-a păstorit. Îi invit pe melomani să vină la concert! E un program deosebit, cu multe lucrări diferite, foarte frumoase şi, nu în ultimul rând, cu două lucrări ale maestrului Bacs în calitatea sa de compozitor, cum unii dintre noi navigăm între cele două teritorii care sunt complementare. Aşa încât, veniţi să ascultaţi două minunate muzici ale maestrului Bacs şi alte lucrări care, cu siguranţă, merită ascultate.

Marius Hristescu: Şi eu subscriu colegilor mei şi îi invit pe toţi să vină la concert sau să ne asculte la radio. Mai mult decât atât, completând poate puţin ce-a spus Radu şi fiind în asentimentul lui şi al lor, cred că aplauzele de diseară vor fi binemeritate pentru maestrul Bacs.