Cu un zâmbet larg şi cuceritor, mereu dezinvoltă, cu voce de o voluptoasă dulceaţă, Irina Sârbu jonglează (în cel mai frumos sens al cuvântului) cu sufletele celor care o ascultă, sau pentru a păstra tipicul jurnalismului muzical, pendulează între cele mai diverse stiluri. Ea are darul de a trezi amintiri şi emoţii nostalgicilor epocii interbelice, îi încântă pe iubitorii bossa-novei sau oferă un folclor cu influenţe jazzistice unui public mai tânăr. Desigur, în tot acest tablou destul de eterogen, jazz-ul are întâietate. Este şi firesc, dacă ne gândim că secretele le-a aflat de la Anca Parghel şi are în cartea sa de vizită la capitolul colaborări (atât de important pentru un muzician de jazz) o listă subtanţială - Marius Popp, Mircea Tiberian, Puiu Pascu, Virgil Popescu, Alin Constantiu, Marius Vernescu, Sorin Romanescu, Alex Man, Ciprian şi Tudor Parghel, pentru a da doar câteva nume.

Irina Sarbu, din nou pe scena Sălii Radio, alături de Big Band-ul condus de Ionel Tudor. Ce veți oferi publicului în seara de joi, 11 iunie 2015?

Voi cânta împreună cu Big Bandul piese standard de jazz, de exemplu "In a mellow tone" sau "Don't get around" de Duke Ellington, "Night in Tunisia" de Dizzie Gillespie, un blues. Avem un repertoriu foarte variat şi foarte frumos.

...care, înțeleg că ține de sfera jazz-ului clasic.

Da. Absolut, de sfera jazz-ului clasic, pentru că asta ne place și asta iubim cel mai mult. Și asta cred că se potrivește într-o sală atât de clasică.

Ar fi o reluare a unei colaborări care datează din 2004?

Da, așa este. Am cântat în 2004 împreună și în 2014, la un Festival în București în aer liber. Am fost alături de Ionel Tudor și Big Band-ul Radio. De fiecare dată, colaborarea cu ei este o mare plăcere.

Vorbim deopotrivă despre actrița și cântăreața Irina Sârbu. În ce direcție ar înclina balanța, sau există un echilibru între cele două profesii?

Sigur, sigur există, însă balanța de ceva ani a înclinat spre muzică pentru că suntem prietene de când aveam eu 5 ani, dar asta nu înseamnă că renunț la actorie. Am un proiect pentru copii la Teatrul Odeon. Sigur că dacă vin oferte îmi place să fiu provocată, să încerc să mă descopăr, să evoluez. Așadar, nu renunț nici la una, nici la alta.

Și pentru a reveni strict la muzică, unde s-ar regăsi preferințele Irinei Sârbu, între Bucureștiul interbelic, bossa-nova, musical sau repertoriul clasic de jazz?

Am perioade. Le-am descoperit pe toate pe rând, dar marea dragoste rămâne jazz-ul, după ce acum 12 ani am descoperit cât de mult îmi place să cânt jazz, şi să improvizez. Am descoperit Bucureștiul interbelic, apoi samba, bossa-nova, de ceva vreme etno jazz-ul, chiar folclorul, dar într-o manieră proprie. Așadar, toate îmi sunt aproape de suflet, toate stilurile mă ajută să mă exprim, dar jazz-ul rămâne marea dragoste.

Pentru că aţi spus "etno", trebuie să semnalăm apariţia unui nou album Irina Sârbu - "Ethnotic". Câteva detalii ?

Am înregistrat un album anul acesta împreună cu Capriel Dedeian la chitară, Dragoş Mihu tobe, Anatol şi Cezar Cazanoi, Laurenţiu Horjea bas. Se bazează pe teme clasice din folclor, reorchestrate într-o manieră originală, proprie. Îmi place foarte mult rezultatul. Încă nu am reuşit să-l ducem la o casă de discuri, dar oferte sunt. Aşa că aştept să ajungă şi în casele dumneavoastră.

Unde se simte Irina Sârbu în largul ei, pe scena Ateneului Român sau în Poiana Lupului de la Gărâna?

Peste tot, atâta timp cât poți să-ți exprimi sufletul și să-ți faci meseria pe care o iubești. Peste tot mă simt bine.

În afara concertului de joi seara de la Sala Radio, ce alte proiecte aveți?

Urmează pe 21 iunie un concert în aer liber cu proiectul TRI, alături de Ciprian Parghel și Adrian Naidin. Este tot un proiect bazat pe teme folclorice, dar fiind două instrumente și o voce - adică violoncel, contrabas și cu mine, care fac și percuție vocală - este ceva mult mai intim ca sonoritate, ca repertoriu, dar din nou, bazat pe improvizație, pe prietenie, pe muzică. E minunat ! În rest voi continua proiectul de teatru "Clasic e fantastic", apoi voi lua o mică pauză până în toamnă, când sigur ne revedem.