Un nou compact disc semnat de violoncelista Laura Buruiană şi pianista Alexandra Silocea va fi lansat marţi, 10 martie 2015. Albumul cuprinde Sonata op. 40 în re minor pentru violoncel şi pian de Dmitri Şostakovici, Sonata op. 119 în Do major pentru violoncel şi pian de Serghei Prokofiev şi Sonata în fa minor, op. postum de George Enescu. Despre discul apărut la casa Avie Records, puteţi afla mai multe detalii din interviul acordat de pianista Alexandra Silocea:

Urmează pentru dumneavoastră o săptămâna încărcată. Primul eveniment are loc marţi, 10 martie 2015 - lansarea discului realizat în compania unui alt interpret român - violoncelista Laura Buruiană. Cum a început această colaborare şi cum s-a materializat acest compact disc?

Această colaborare a început spontan în 2013, după ce Laura a ascultat discul meu de debut de la Avie Records - primele 5 Sonate pentru pian de Prokofiev - într-o emisiune de la Radio France. Ne ştiam din România, dar nu cântasem niciodată împreună. Apoi ea a luat legătura cu mine, vrând neapărat să cântăm Sonata pentru violoncel şi pian de Prokofiev. Casa mea de discuri a fost de acord şi astfel am înregistrat în septembrie 2013 la Paris, având aceeaşi echipă de sunet ca şi la celelalte două discuri: Sébastien Chonion, în rolul de recording producer.

Vorbim de lucrări semnate de Enescu, Prokofiev şi Şostakovici. De ce aţi ales muzica acestor compozitori?

Din cele trei discuri înregistrate la Avie Records, două dintre ele conţin lucrări de Prokofiev, unul chiar în totalitate şi anume primele 5 sonate pentru pian. Aşadar, Prokofiev deţine un loc foarte important în sufletul şi repertoriul meu. Discul cu Laura Buruiană s-a conturat în jurul sonatei de Prokofiev, sonata de Şostakovici venind foarte natural alături de Prokofiev. Apoi ne-am gândit, că fiind doi artişti români, ar fi frumos să includem această sonata de Enescu. Mărturisesc că nu o ştiam, dar a fost o descoperire frumoasă, pe cât de grea este piesa de cântat, pe atât de frumoasă.

Miercuri, 11 martie 2015, veţi fi solista ansamblului Meininger Hofkapelle, într-un concert dirijat de Leo McFall. Câteva cuvinte despre întâlnirea cu aceşti muzicieni?

Pe Leo McFall îl cunosc de ceva timp, l-am ascultat deseori la Glyndebourne în producţii de operă, dar aceasta este prima noastră colaborare. Îl admir foarte mult, este un tânăr dirijor cu un bogat palmares, cu un viitor promiţător, cu o sensibilitate aparte, atât ca muzician cât şi ca om. În ceea ce priveşte orchestra, Meininger Hofkapelle este una dintre cele mai vechi orchestre din Germania, dar şi din Europa. Liszt, Wagner, Hans von Bülow şi-au lăsat aici amprenta. Iar dacă mă gândesc că simfonia a IV-a de Brahms a fost cântată în premieră mondială în Meiningen de către Meininger Hofkapelle şi Brahms a dirijat deseori această orchestră, cu atât mai mult abia aştept să o cunosc, să o ascult şi să cântăm împreună.

Opusul ales este Concertul nr. 3 pentru pian de Serghei Prokofiev. De ce această lucrare?

Există trei posibilităţi când eşti invitat să cânţi cu orchestra. Prima: orchestra propune un concert anume. A doua: dirijorul vrea să cânte neapărat un anumit concert cu un anumit solist. Şi ultima variantă: solistul alege un concert. În cazul concertului din 11 martie, dirijorul Leo McFall a dorit să cântăm împreună acest concert. Asta, după ce a ascultat CD-ul meu de debut de la Avie Records, cu primele 5 Sonate pentru pian de Prokofiev şi ştiind afinitatea mea pentru acest compozitor. Nu pot decât să mă bucur că a ales acest concert şi sper tare mult în viitor să am ocazia să cânt acest concert, sau oricare alt concert de Prokofiev şi în România.