ACUM:
19.00
Seara de operă
Marile spectacole ale prezentului, în direct sau înregistrate.
Urmează: 22.00 Grădina de... sunete (R) Marea muzică, dincolo de cuvinte: într-o grădină paradisiacă.
Apoi: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Ladislau Horvath - solist și dirijor al Orchestrei de Cameră Radio

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 11 Februarie 2015 , ora 13.12

Ladislau Horvath, muzician cu o bogată carieră internațională, concertmaestru al prestigioasei orchestre italiene Maggio Musicale Fiorentino - în cadrul căreia colaborează de 25 de ani cu marele dirijor Zubin Mehta - este invitat special în concertul susținut de Orchestra de Cameră Radio miercuri, 11 februarie 2015. Muzicianul va urca pe scena Sălii Radio, în dublă ipostază - de dirijor și de solist - alături de pianista Dana Borșan, solistă a Orchestrelor și Corurilor Radio, într-un program de muzică romantică franceză.


Reveniți pe scena Sălii Radio. Care sunt emoțiile atunci când evoluați acasă, și spun acasă referindu-mă în special la Orchestra de Cameră Radio?

Orchestra de Cameră Radio… am debutat în 2009 cu portretul mendelssohnian, în anul aniversar al lui Mendelssohn, prezentând atunci Lauda Sion, o lucrare vocal-simfonică în primă audiție în România. De atunci, în fiecare an am avut colaborări. Pot să spun că de fiecare dată emoțiile sunt mai mari, și mai mari, pentru că-mi dau seama că se așteaptă mult de la mine; publicul este foarte exigent, colegii mei sunt foarte bine pregătiți. Nu poți să înșeli, nu poți să improvizezi. Trebuie să fii pregătit 100%, chiar aș spune cu spunea tatăl meu - 200%, ca să fii liniștit.


Pentru că ați vorbit de tatăl dumneavoastră… Amintesc faptul că faceți parte dintr-o familie de muzicieni. Nu o să vă întreb de ce ați ales vioara, dar vă întreb de ce ați ales bagheta?

Cred că este un drum absolut firesc pentru un artist care încearcă să se considere un artist complet. Poate compoziția ar fi încă ultimul pas de realizat, dar nu toți avem acest har de inspirație și, în plus, îți trebuie o pregătire într-adevăr extrem de profundă - și teoretică și muzicală -, știm cu toții acest lucru. Dar bagheta.. chiar un coleg mi-a făcut o surpriză trimițându-mi un e-mail cu o fotografie din școala elementară germană pe care o urmam eu la Cluj, unde dirijam un mic cor al clasei - fotografie pe care eu nu o mai țineam minte; nu țineam minte ce am dirijat, dar poza e foarte drăguță. Se vede în ea o atitudine destul de corectă din punct de vedere dirijoral. Mi-a făcut foarte mare plăcere să revăd această fotografie. Bineînțeles, este și contactul pentru ani și ani în funcția de concertmaestru - îmi aduc aminte din vremea liceului, din timpul Conservatorului, apoi din străinătate, aici la Radio unde maestrul Conta și maestrul Brâncuși m-au ales ca și concertmaestru pentru Orchestra de Cameră. Orchestra de Cameră era o orchestră de tineret și am înregistrat concertele de Vivaldi cu colegul nostru Miltiade Nenoiu. Încă mă consider și eu încă parte integrantă din orchestra Radioului. Aici am început cariera și sunt într-adevăr foarte onorat să pot să mă reîntorc.


Prima lucrare din programul din această seară este un concert pentru vioară și pian de Chausson. Cum a reacționat orchestra și cum decurge colaborarea cu Dana Borșan?

Forma originală a fost scrisă pentru cvartet de coarde și instrumentele soliste. Este o piatră de încercare pentru orice pianist. Este o lucrare extrem de dificilă și am avut fericirea și bucuria ca Dana să accepte această propunere a mea de a cânta împreună, după ce am cântat împreună și dublul în re minor de Mendelssohn. Mulțumită profunzimii cu care Dana a analizat partitura m-a ajutat și pe mine să găsim o cale comună de comunicare și cu grupul orchestral, nu cu un cvartet de coarde. Pot să spun un singur lucru, am rămas absolut uimit la terminarea minutelor de la o repetiție când colegii au cerut să mai rămână câteva minute să mai trecem un pasaj, să-l mai aprofundăm, să-l mai cizelăm. Așa ceva nu mi s-a întâmplat nicăieri… ba da, mi s-a mai întâmplat și la Cluj cu Orchestra de Cameră din Cluj pe care am înființat-o acum doi ani la "Toamna muzicală clujeană". Deci, probabil am un raport bun cu orchestrele de cameră și psihologia pe care o adopt, de a cere o coparticipare totală din partea lor, îi responsabilizează și îi aduce aproape la nivelul soliștilor dintr-un punct de vedere al conștiinței de a participa cu toții pentru realizarea aceluiași adevăr.

Este o seară franceză. Poate ar fi putut să fie și o uvertură, dar lucrarea lui Chausson fiind de aproape 50 de minute - este un monument, e ca o simfonie mare, de patru mișcări - am considerat că Simfonia de Bizet care, și ea, trece peste 30 de minute… fără să ne gândim la ideea de minutaj, cred că se completează foarte bine tabloul muzicii franceze din acea perioadă. Bizet este aproape un Schubert, este atât de clasic scrisă această simfonie, cu tendințe romantice, cu anticipări chiar a Simfoniei fantastice de Berlioz; preanunță armonii, caractere, eșafodul, marșul funebru. Pe de altă parte, îți aduce și parfum de Moulin Rouge, de can-can, de șampanie și această lejeritate tipic franțuzească. Ceea ce trăim noi în sala de concert în momentul în care se realizează o comuniune de conștiințe între soliști, orchestră și public… Maestrul Bugeanu, cu care studiam în particular dirijatul în anii '80, spunea "când se realizează această comuniune este ca și aripa unui înger care mângâie aula sau sala și pe toată lumea și suntem toți binecuvântați de această mângâiere".

Muzica trebuie ascultată pe viu. Este hrană spirituală absolut necesară în orice lume, în orice moment, în orice condiții - și de fericire, și de nefericire. Sunt convins că este lucrul cel mai necesar umanității în momentul acesta.

Interviu realizat de Lucian Haralambie