Chitaristul Maxim Belciug - un artist clasic în formarea sa, în preferinţele sale. Iese din tipare în ceea ce priveşte profilul obişnuit al unui muzician - absolvent de filologie, în bună măsură autodidact în sfera muzicală. Însă şi-a construit treptat şi discret o preafrumoasă carieră. Maxim Belciug este un invitat al filarmonicilor, acasă şi în străinătate, de asemenea cântă solo în diverse proiecte sau însoţit de vocea Mariei Răducanu, spre a da doar un exemplu. Şi desigur lansează albume - Miniaturi eclectice, două Prefrumoase, urmate de Încântări, La Tarara şi Troika împreună cu Maria Răducanu, sau Emociones şi Ad Fontes, în duo cu violonista Natalia Pancec - toate titluri cu reverberaţii filologice. În plus sau mai ales, intuim în intenţiile lui Maxim Belciug un fior liric acut, din când în când întrerupt de succinte durităţi flamenco, sau de alte alcătuiri clasice. Dar jocul nu se opreşte aici. Vineri 23 ianuarie, de la ora 21,00, artistul propune la Clubul Ţăranului din Şos. Kiseleff nr.3, un nou proiect, împreună cu percuţionistul Gabriel Bălaşa - "2B on the Road to Zajj".(Artistul combină literele şi ne oferă o formă anagramată a cuvântului jazz)

Maxim Belciug - mereu între literatură şi muzica clasică, acum se pare că vă îndreptaţi şi către o zonă care nu exclude improvizaţia. Să ne gândim şi la jazz în această seară, la Clubul Ţăranului?

Să ne gândim mai mult decât la jazz, să ne gândim la "zajj". Preocuparea pentru muzica improvizatorică nu o am de astăzi, dar în ultima vreme au început să mi se limpezească nişte direcţii. Pe scurt, pot să vă spun că avem de-a face cu două tipuri de improvizaţii, pe de-o parte cumva, improvizaţii bazate pe materialul meu, pe motive pe care le inventez eu. Şi le numesc pe acestea impromptu-uri, pe de altă parte palimpseste - iarăşi cine doreşte să afle mai mult poate să acceseze o pagină de google - pe scurt, este vorba despre scriituri suprapuse, sub cea mai proaspătă întrezărindu-se sau desluşindu-se scriiturile mai vechi. Iarăşi pe scurt, plecând de la orice piesă posibilă de pe lumea asta, dincolo de zonă geografică sau timp istoric, eu împreună cu Gabriel Bălaşa, cu acest foarte talentat percuţionist, cumva, destructurăm, structurăm din nou pe diferite paliere aceste muzici deja scrise cândva, dacă vreţi le şi alterăm la nivel melodic, armonic, ritmic, pe scurt ne jucăm cu ele.

Nu este prima colaborare cu percuţionistul Gabriel Bălaşa. Cu un an în urmă a fost vorba despre bossa-nova, tango, tot la Clubul Ţăranului.

Ne-am întâlnit pe stradă. El ştia ceva despre mine, eu ceva despre el şi am conchis că putem încerca o colaborare muzicală. Am descoperit că ne înţelegem foarte bine, ad-hoc, în orice situaţie, în orice condiţii, adică este uluitor. Putem dialoga colocvial, treziţi din somn, să ne apucăm să cântăm şi lucrurile să ne mulţumească, cel puţin pe noi.

V-am admirat peregrinările muzicale - clasice şi mai puţin clasice: "Încântările", "Prefrumoasele", "Emociones", "Ad Fontes", "Troika" şi "La Tarara". La ce să ne aşteptăm în continuare?

Eu nădăjduiesc să continui colaborarea cu Maria Răducanu, care îmi este foarte dragă, cu Natalia Colotelo Pancec, violonista cu care am realizat albumele de care aţi amintit. Am în pregătire un program de muzică veche, un program pe care nădăjduiesc să îl pun laolaltă împreună cu o voce pe care eu o găsesc extraordinară, vorbesc despre o mezzo-soprană...

Nu ne spuneţi numele ei?

Pe moment, parcă mă gândesc să nu vă dezvălui numele. V-am spus deja un lucru important, anume conţinutul proiectului. Va fi totuşi vorba despre un acompaniament realizat cu chitara modernă, cu chitara clasică. Nu voi cânta la lăută sau teorbă. Aici este o discuţie complicată legată de autenticitatea instrumentelor. Nu cred în furia aceasta a autenticităţii.

În tot acest amalgam, care ar fi amprenta personală Maxim Belciug? Ce vă defineşte ca artist în cea mai mare măsură?

Cu tot dragul, vă spun că ceilalţi trebuie să hotărască acest lucru.

Dumneavoastră, unde vă simţiţi cel mai bine, în ce teritoriu?

Dacă insistaţi, vă răspund, nu chiar aidoma, dar vă răspund că mă simt bine şi iubesc în aceeaşi măsură... totuşi muzica va rămâne, cumva, iubirea mea cea mai de seamă, dar iubesc şi literatura şi artele plastice şi dansul... ca un nebun.