Doamnă Mariana Popescu, anul acesta, în cadrul celei de-a XXXIII-a a Festivalului "Ioan Dumitru Chirescu", la Cernavodă, aţi lansat un nou volum. Despre ce este vorba?

Este a treia lansare pe care o fac în cadrul festivalului, în ultimii patru ani. Prima lansare a fost volumul Chirescu, monografia Chirescu, al doilea în urmă cu doi ani, Monografia Irina Odăgescu Ţuţuianu şi acum volumul Muzicieni basarabeni afirmaţi în România, care ieşise de sub tipar cu o zi înainte de desfăşurarea festivalului.

Este o muncă impresionantă să strângeţi şi să creaţi portrete ale multor muzicieni. Există unul anume care va impresionat, unul pe care aţi vrea să-l subliniaţi?

În mod cu totul deosebit m-a impresionat soprana Maria Cebotari, despre care nu ştiam nimic. În ţara noastră nu s-a prea vorbit despre ea, dar nici în Basarabia, pentru că era considerată persona non-grata, prin faptul că naziştii o adulau la concertele de la Dresda, iar pe de altă parte, pentru că a jucat într-un film şi îl evoca pe Stalin, n-a fost suportată de partea din Răsărit. M-a fascinat foarte mult viaţa ei, cariera ei, sfârşitul ei şi pot să spun că am rămas cu semne de întrebare, pentru că am aflat din întâmplare că, cei doi copii ai ei care au rămas orfani au fost înfiaţi în Anglia de o familie de englezi, fiii, după părerea mea ar avea în jur de 60-60 şi ceva de ani. Ar fi interesant să putem afla soarta celor doi copii. De fapt, am retrăit viaţa şi cariera fiecărui protagonist al cărţii, care cuprinde 153 de nume de muzicieni. Am lucrat şapte ani la această carte şi vreau să spun că deşi am publicat-o, imediat la câteva zile am început să am din nou informaţii cu protagoniştii cărţii, fiind chiar foarte emoţionate de anumite date pe care le-am primit. De exemplu, despre cântăreţul de operă Vasile Bărbieru am aflat că în urmă cu câteva săptămâni, prin demolarea casei în care a locuit, fiind casă de patrimoniu, deci care a fost demolată rapid la Cluj, a ajuns la azil. Acum câteva zile am aflat de un alt viitor protagonist al cărţii mele pe care nu l-am prins, Ştefan Popescu. Deci rămân în continuare multe semne de întrebare şi multe nume de cercetat.

Aşadar, ne putem aştepta la un volum al doilea?

Da, e posibil. Ori o ediţie îmbunătăţită, depinde de numărul de informaţii pe care o să le pot obţine.

Cred că o întrebare care este în mintea tuturor ascultătorilor, unde putem găsi această carte?

Cartea se găseşte la Editura Muzicală şi la magazinul Muzica.

Ce alte proiecte aveţi în desfăşurare acum?

În continuare am proiecte începute legate de muzicologia dobrogeană în special, de care m-am ocupat foarte mult şi m-am ocupat de Corul Vox Maris şi Boris Cobasnian, corul la care eu am activat din primul an de la terminarea facultăţii, în calitate de dirijor secund, pianist corepetitor. M-am ocupat şi mă ocup în continuare de folclorul macedo-român şi colaborez cu o fundaţie, Muşata armână, de la Kogălniceanu. Avem proiecte de realizare a unor lucrări polifonice cu studenţii şi să putem să prezentăm nişte spectacole în ţară şi în străinătate şi studiez muzică religioasă a zonei. M-am înaintat destul de mult în cercetare. Proiecte sunt destule, rămâne ca timpul să mă ajute să le pun în aplicare pe toate, să ajung la editare.