Un recital 100% Joseph Haydn este propunerea Cvartetului Voces pentru recitalul pe care violoniştii Bujor Prelipcean şi Vlad Hrubaru, Constantin Stanciu - violă şi violoncelistul Dan Prelipcean îl vor susţine la Sala Radio miercuri, 19 noiembrie 2014. Bujor Prelipcean ne-a vorbit despre această manifestare.

Urcaţi pe scena Sălii Radio pentru a continua seria deschisă de Cvartetul Voces în care interpretaţi opusuri de Josef Haydn. Despre care dintre ele vorbim în recitalul de miercuri seară?

Despre continuarea cvartetelor din acea vestită serie de început a marelui părinte al cvartetului, Joseph Haydn, acele cvartete opus 2 - nr. 4 şi 6 - şi alunecăm frumos spre acel vestit opus 3 - Cvartetul Serenadelor, care, deşi nu este atribuit de specialişti 100% că ar fi opera marelui maestru, întrucât mai există polemici pe această temă, noi l-am inclus şi pe acesta - Cvartetul op.3 nr.5.

Criticii spun despre Haydn că este un geniu al formelor perfecte în muzică. Împărtăşiţi această idee?

Absolut, deşi cvartetele de început nu seamănă deloc cu ce se ascultă în opusurile mari, care sunt formate dintr-o suită deja devenită celebră - de patru părţi, cu forme foarte bine stabilite. Sigur, forma sonatei este prezentă peste tot, este total autentică. Aceste cvartete mai mici au, în marea lor majoritate, cinci părţi: o parte introductivă - un presto sau un allegro introductiv, urmat de un menuet cu trio, apoi o parte lentă, apoi un alt menuet cu trio şi o formă finală - un scherzo final sau un allegro final. Sunt forme care arată că acest imens geniu al cvartetelor, nu degeaba supranumit Părintele Cvartetelor, a căutat şi a perfectat forma de la început, şlefuind şi căutând în continuare o realizare cât mai plauzibilă şi cât mai decentă.

Aţi trecut de cele patru decenii de activitate. Care este secretul longevităţii Cvartetului Voces?

E mult de povestit pe această temă, nu ştiu dacă voi putea să redau într-o singură frază această idee... încerc totuşi. Din punctul meu de vedere doar pasiunea pentru muzică de cameră, dragostea pentru acest colectiv format în 1973 de fraţii Bujor şi Dan Prelipcean. O anumită condiţie sine qua non pentru existenţa unei formaţii este o bună creştere, o bună cuviinţă faţă de colegi şi faţă de actul interpretativ muzical. Iar în ultimă instanţă, tot ceea ce am căpătat noi în anii de studenţie şi în anii de după studenţie, când am avut profesorii cei mai performanţi din lume, cred că ne-au asigurat această stabilitate, această bază solidă în a înţelege muzica de cameră, cum funcţionează o formaţie şi tot ceea ce trebuie să asigure bunul mers al ei.

Văd că Sala Radio se umple din ce în ce mai mult la concertele Cvartetului Voces. Nu pot decât să fiu foarte fericit că ceea ce am făcut cu ani de zile în urmă în Iaşi - unde avem un public stabil, de excepţie, extrem de avizat, deosebit de bine pregătit - se realizează acum şi la Bucureşti şi nu pot decât să mă bucur că avem din ce în ce mai mulţi fani, din ce în ce mai mulţi prieteni, oameni care vin. Au fost, de altfel, perioade când Cvartetul Voces cânta şi fără afişe şi m-am întrebat cum de află atât de multă lume că există aceste concerte. Răspunsul vine tocmai de la prietenia şi solicitudinea care ne-o arată cei de la Radio România Muzical, care au ştiut să popularizeze eficient, cel puţin în ultima perioadă, toate concertele noastre. Pe această cale le şi mulţumesc.