O serie de transcripţii pentru pian şi o colaborare peste timp cu una dintre cele mai apreciate voci ale secolului XX - Ion Buzea. Pianista Luiza Borac a vorbit despre cel mai recent material discografic ce îi poartă semnătura - Chants nostalgiques.

Un material discografic alcătuit în mare parte din transcripţii pentru pian ale unor lucrări cunoscute. Cum s-a materializat, Luiza Borac, ideea Chants nostalgiques?

Ideea acestui disc a pornit de la Suita pentru pian "Chants nostalgiques" - este traducerea pe care a folosit-o compozitorul Constantin Silvestri pentru suita sa "Cântece de pustiu". Este o suită alcătuită din trei lucrări pentru pian pe care am înregistrat-o în premieră mondială, ceea ce pe mine m-a bucurat foarte mult. Este o importantă lucrare a muzicii româneşti care am considerat că trebuie ascultată şi în afara României. Pianiştii, muzicienii români cunosc această suită, mai puţin fiind cunoscută în afara ţării. Apoi, în spiritul nostalgiei, include multe alte lucrări. Titlurile pieselor trimit la acest spirit al nostalgiei. De exemplu, spiritul Vienei de altădată; această atmosferă specială este reprezentată de Leopold Godowski, un mare pianist şi compozitor, în lucrarea sa Viena de altădată; de asemenea, lucrările lui Kreisler - Bucuriile şi suferinţele dragostei, o lucrare cunoscută pentru vioară şi pian - a fost transcrisă de Serghei Rahmaninov. Un loc deosebit îl ocupă în acest disc transcripţiile lui Franz Liszt pe foarte frumoasele lieduri ale lui Franz Schubert, câteva din ele foarte cunoscute - Regele ielelor, Serenadă sau Ave Maria. Pe acest disc, un loc de suflet, un loc foarte important, îl ocupă un omagiu adus marelui nostru cântăreţ Ion Buzea. În spiritul nostalgic am adăugat aceste înregistrări istorice. Este vorba despre cinci lieduri înregistrate de maestrul Buzea cu prilejul câştigării Concursului Enescu din 1964. Am îndrăznit să fac acest experiment prin amabilitatea maestrului, care ne-a pus la dispoziţie înregistrările istorice, combinând printr-o tehnică deosebită de remastering şi de mixaj înregistrările istorice cu acompaniamentul meu, în acest fel dorind să aduc şi eu un modest omagiu acestui mare cântăreţ şi maestru al muzicii româneşti, Ion Buzea, care în acest an a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Puţini din generaţiile mai tinere ştiu că maestrul Ion Buzea a avut o carieră uriaşă, de mare succes, pe cele mai mari scene ale operei. Presa internaţională din acea vreme l-a comparat cu cei mai mari dintre cei mai mari şi l-a descris în cele mai frumoase superlative.

Care a fost reacţia dumnealui în momentul în care i-aţi propus această colaborare?

Este o persoană foarte modestă şi s-a bucurat foarte mult. Şi-a dorit să nu fie în prim-plan înregistrarea dânsului, ci să fie integrată în spiritul nostalgiei, în conceptul iniţial al acestei producţii. Bineînţeles că dorinţa noastră era să-l punem pe dânsul în prim-plan, însă este o persoană de o modestie rară. S-a bucurat foarte mult şi a fost foarte emoţionat. Ceea ce este de menţionat, este că presa internaţională a reacţionat foarte entuziast şi foarte impresionată de calităţile vocale ale maestrului. Chiar revista "Pianist Magazine" a folosit cuvinte foarte frumoase, descriind vocea ca sa "emoţionant până în străfundul inimii". Aceste înregistrări, deşi realizate în 1964, au o forţă de expresivitate deosebită.

Am vorbit despre transcripţii. Una dintre ele vă poartă semnătura. De ce o adaptare a piesei Recuerdos de la Alhambra pentru pian?

Este o lucrare cunoscută publicului - poate nu titlul, dar lucrarea se bucură de o mare popularitate în toată lumea -, o lucrare pe care foarte mulţi o iubesc. Un compozitor Francesco Tarega, alături de Albeniz şi Granados, care a compus lucrări ce descriu peisajele andaluziene într-un mod deosebit. Este un limbaj direct, emoţional, care se adresează specialiştilor şi melomanilor. Este o piesă pe care o iubesc mulţi muzicieni şi acesta a fost şi cazul meu. Lucrarea aparţine în original repertoriului pentru chitară şi mi-am dorit să o pot cânta şi la pian. Bineînţeles că motivul principal este că această lucrare tratează un procedeu tehnic destul de aparte - este vorba de tehnica de tremolo la chitară - şi a fost o dorinţă sau o curiozitate dacă se poate realiza la pian acest lucru. Nu există lucrări care să trateze acest procedeu atât de exclusiv şi atât de intensiv aşa cum o face Recuerdos de la Alhambra. Deci, încă un experiment care ne bucurăm că a ieşit. Pentru mine a fost o foarte mare bucurie să constat că acest lucru este realizabil şi la pian. De aceea a apărut această idee de transcripţie chitară-pian.

Publicul vrea să vă urmărească evoluând pe scenele din ţară. Este programat în viitorul apropiat un concert Luiza Borac în România?

În idee da, iar datele sper să urmeze cât mai curând. Aştept şi eu cu mare bucurie să reîntâlnesc publicul român care, de fiecare dată, m-a întâmpinat cu aceeaşi căldură cu care eu m-am adresat, aşa că sper se va întâmpla cât mai curând.