Solista Orchestrei Naţionale Radio din 17 octombrie 2014 este o apariţie cu totul aparte! Înaltă, cu siluetă şi alură de top model, captează imediat privirile muzicienilor şi publicului. Inteligenţa ei radiază şi magnetizează interlocutorul. Violonista pasionată de muzica lui Penderecki te cucereşte de la prima replică…

Sunteţi pentru prima dată în România?

Nu, locuiesc în România!

Cum aşa? De când?

Din ianuarie! Soţul meu este diplomat. Este o mare plăcere pentru mine să cânt în acest concert, mai ales că am avut deja un recital la Ateneu, în luna mai. Deci este al doilea concert al meu aici, în România. Iubesc publicul de aici, este absolut minunat, iar Bucureştiul este…

Opiniile despre Bucureşti sunt variate, împărţite… unii îl iubesc şi i-au dedicat cântece... alţii îi detestă. Cum vedeţi dumneavoastră oraşul nostru?

Vă pot spune că astăzi avem deja al şaptesprezecelea grup de prieteni polonezi care vin aici, deci asta poate dovedi cât de mult îmi place Bucureştiul. Mi-am invitat prietenii şi toţi cei care au venit îşi doresc să revină. Sunt înnebunită după acest oraş. Cred că este uimitor, atât de bine renovat, atât de frumos, are o energie specială. Oamenii sunt minunaţi. Chiar îmi place să fiu aici! Cu adevărat!

Ştiu că sunteţi o mare admiratoare a muzicii lui Penderecki? Cum o receptaţi?

Pentru mine este un compozitor deosebit şi asta deoarece sunt singura violonistă din lume care i-a interpretat integrala lucrărilor dedicate viorii şi pianului, deci, în mod special, muzica sa de cameră este mai aproape de inima mea pentru că este complet diferită de muzica dedicată orchestrei. Interpretez muzica sa din 2001, deci sunt deja 13 ani în care au fost mai bine de 80 de concerte cu programe integral Penderecki. O altă explicaţie poate fi faptul că mie îmi place atât de mult muzica lui. Piesele pentru vioară şi pian sunt create între 1953 şi 2000 şi sunt numai patru. Fiecare este atât de diferită, din perioade total variate ale limbajului său creator; este ca şi când asculţi patru compozitori diferiţi. Şi astă mă face să mă simt foarte specială pe scenă, atunci când le arăt oamenilor ceva ce nu ştiau, şi îi pot acapara cu acea muzică. Eu consider că Penderecki este compozitor special şi datorită faptului că la fiecare zece ani îşi schimă limbajul, stilul. Desigur, îl poţi recunoaşte întotdeauna, ca muzician poţi spune: asta este Penderecki! Însă oamenii, în general, o consideră o muzică foarte dificilă, foarte stranie, foarte grea. Depinde care perioadă, iar eu am şansa de a arăta publicului variatele faţete ale lui Penderecki.

Ce ne puteţi spune despre Capriccio, lucrarea pe care o interpretaţi?

Este o piesă neobişnuită deoarece nu se întâmplă foarte des să ai o creaţie pentru un ansamblu atât de mare, uriaş, cum este cel în cauză, aici. Sunt mai bine de 80 de muzicieni pe scenă, plus un solist şi un dirijor!!! Sunt diferite instrumente, plus chitară bas, varietate mare de percuţii dar… însă durează numai 13 minute! Este incredibil că un asemenea volum instrumental este etalat într-un timp atât de scurt. Timbral, se schimbă însă mult pe parcursul piesei, încât poate fi fascinant pentru public. Este dintr-o perioadă timpurie (1967); Penderecki a adăugat trei cadenţe pentru vioară solo în 1993 şi am avut onoarea să înregistrez această variantă nouă. Până acum, sunt singura care a realizat această versiune pentru Capriccio. Pot spune cu certitudine că nu există muzică prin care să nu convingi publicul. Este numai modul în care tu, ca artist, iubeşti acea muzică. Dacă tu crezi că interpretarea ta îi va captiva pe toţi, atunci o va face. La fel sper că se va întâmpla şi cu muzica lui Penderecki în Bucureşti.