Orchestra Naţională de Tineret a Franţei, unul dintre cele mai bine cotate ansambluri de gen din Europa, va susţine două concerte cu două programe diferite pe 26 august la Sala Casinoului din Sinaia şi pe 27 august în Bucureşti, la Ateneul Român, în cadrul concertelor de închidere ale festivalurilor internaţionale "Enescu şi muzica lumii" şi Vara Magică. Despre cele două manifestări ne-a vorbit dirijorul Denis Russell Davies.

Veţi susţine două concerte în România - primul la Sinaia, apoi pe scena Ateneului Român din Bucureşti. Cum aţi primit invitaţia de a participa la acest festival - "Enescu şi muzica lumii"?

Invitaţia a venit în urma colaborării cu Orchestra Română de Tineret. Reprezentaţii ansamblului au discutat cu directorul Pierre Barrois despre participarea la acest festival. Am acceptat cu bucurie; cunosc România; am fost aici în 1974 cu Orchestra de Cameră St. Paul. Pe atunci departamentul de stat american susţinea astfel de proiecte culturale dincolo de graniţele ţării. Am avut mai multe concerte în România atunci; a fost o experienţă minunată.

Cum vedeţi un astfel de festival în climatul muzical actual?

Respect cultura muzicală românească. Foarte mulţi muzicieni de aici, extrem de talentaţi, ocupă posturi importante în orchestrele din vestul Europei; multe dintre ansamblurile pe care le-am condus aveau români în componenţă, fiecare dintre ei foarte apreciat. Cum spuneam, cunosc această cultură şi sper, prin această prezenţă să învăţ şi mai mult.

Din 2008 dirijaţi Orchestra Naţională de Tineret a Franţei. Din experienţa dumneavoastră, se poate vorbi despre o anume identitate în cazul unei orchestre de tineret faţă oricare alt ansamblu?

Dacă ne referim strict la vârsta membrilor orchestrei, cred că tinerii muzicieni vin cu un entuziasm incredibil. Astăzi ei sunt extrem de talentaţi. Pot face orice din punct de vedere tehnic. Nu au însă un repertoriu vast şi o dată cu acesta vine şi experienţa. Aici intervin eu - cunosc repertoriul, şi am experienţa interpretărilor anterioare; este foarte bun acest dialog. Îmi place să lucrez cu ei şi cred că şi ei sunt încântaţi că pot cânta cu cineva care face meseria aceasta de foarte mulţi ani.

Cât de importantă este promovarea tinerei generaţii?

Nu cred neapărat că trebuie să-i promovăm. În general societatea, în orice domeniu, nu doar în muzică, trebuie să se gândească la viitor - ce vor face ei, cum vor munci, cum le putem folosi talentele pentru ca noi toţi să progresăm. Cei care înaintăm în vârstă vom fi dependenţi de aceşti tineri, astfel că e în interesul nostru ca ei să evolueze.

În programele prezentate includeţi şi lucrări contemporane. Care au fost criteriile de selecţie a acestora?

E simplu - orice orchestră simfonică, mai ales cele tinere, trebuie să cânte şi să înveţe despre muzica vremurilor noastre. Muzica nu este un muzeu, ci este un loc în care opusurile vechi şi cele noi se găsesc împreună. Aş vrea să mă refer la Richard Strauss - el era şi un dirijor foarte bun, nu doar un compozitor talentat. Strauss nu doar că îşi cânta lucrările dar promova şi piesele colegilor săi. Este ceva care nu trebuie pierdut. Îmi place să fac programe cât mai diverse; pentru mine este foarte interesant să am şansa să pot compara şi să mă pot bucura de diferenţele dintre piese din perioade diferite. Din păcate la Sinaia nu putem cânta lucrarea lui John Adams pentru că sala nu ne-o permite, dar o vom înlocui cu o serenadă de Richard Strauss. O găsim potrivită, mai ales că suntem în anul dedicat marelui compozitor.