Ziua de 24 iunie va rămâne cu siguranţă în memoria fiecărui muzician din Orchestra Română de Tineret. Pentru că, în premieră pentru un ansamblu simfonic din România, interpreţii evoluează într-un concert extraordinar pe scena Sălii Filarmonicii din Berlin, inclus în Festivalul European de Orchestre de Tineret de la Berlin - "Young Euro Classics".

Tinerii muzicieni vor oferi publicului berlinez Trei dansuri româneşti de Theodor Rogalski, Rapsodia spaniolă de Maurice Ravel, Dansul celor şapte văluri din opera "Salomeea" de Richard Strauss şi Simfonia a VI-a în si minor "Patetica" de Piotr Ilici Ceaikovski.

Am avut onoarea de a discuta, chiar înainte de repetiţia ce precede concertul, cu dirijorul Cristian Mandeal, care ne-a vorbit despre acest concert dar şi despre semnificaţia pe care o are pentru dumnealui întoarcerea la Berlin.

Vă aflaţi la Berlin, după două concerte suţinute în acest sfârşit de săptămână la Bucureşti. În ce stare de spirit vă aflaţi, dumneavoastră şi tinerii din orchestră, înainte de evoluţia la Filarmonica din Berlin?

Sigur că este un moment de maximă încordare din existenţa noastră scurtă - de şase ani - pentru că este cea mai prestigioasă sală din lume şi pentru că aici încă n-am mai călcat vreo orchestră românească înaintea noastră, aşa încât simţul responsabilităţii ne domină. Sper să nu ne copleşească, pentru că suntem prea bine pregătiţi încât să nu putem susţine un concert la capacităţile noastre maxime.

Aveţi un program exclusiv de muzică simfonică din diferite zone culturale şi stilistice. Cum a fost acesta ales şi de ce aţi oferit orchestrei rolul solistic, să spunem, pentru întreg concertul? Din câte ştiu avem singurul ansamblu care interpretează doar opusuri simfonice.

Mie mi s-a părut că pe de-o parte trebuie ca să ne etalăm calităţile pe toate zonele stilistice, exact aşa cum aţi şi spus, pe de altă parte am comemorat cei 100 de ani de la izbucnirea primului război mondial din 1914, prin Simfonia "Patetica" a lui Ceaikovski şi solistul suntem noi, în mod firesc mi se pare, pentru că este un festival al orchestrelor de tineret şi nu al soliştilor tineri. Alte orchestre şi-au ales şi un punct solistic. Noi am renunţat şi aşa cum aţi observat, ne-am constituit noi înşine în soliştii serii.

Pentru dumneavoastră a vă afla la Berlin nu este deloc o noutate. Ce a însemnat Berlinul pentru cariera dumneavoastră şi cum este să reveniţi aici?

A însemnat foarte mult pentru mine, pentru că am stat patru luni în această sală, într-un anume loc fix. Am asistat la tot ceea ce s-a petrecut aici, repetiţii, înregistrări, concerte, pregătiri pentru turnee. Am făcut parte într-un fel dintre cei care aveau dreptul ca să intre în Filarmonică în orice moment. Lucrul acesta m-a ajutat foarte mult, pentru că mi-am format un ideal de sunet şi de cultură în arta muzicală. Am urmărit atingerea acestui ideal toată viaţa, pentru a fi atins în măsura în care s-a putut - evident cu variabilele de rigoare, în funcţie de condiţiile concrete. Iar a mă afla aici după 34 de ani, în această sală şi de data asta nu ca asistent, ci ca dirijor este şi pentru mine un moment emoţionant şi greu de depăşit pe de-o parte, pe de altă parte, foarte semnificativ.