Radio Romania Muzical, în colaborare cu Muzeul Naţional Cotroceni, propune publicului un recital susţinut în 8 mai 2014 de violoncelista Laura Buruiană şi pianistul Ferenc Vizi. Cei doi interpreţi au realizat un disc cu opusuri semnate de Felix Mendelssohndisc considerat cel mai bun al anului 2013 de ascultătorii postului Radio Romania Muzical. Impresionantă este cariera celor doi artişti, pentru care universul muzicii de cameră este emblematic.

Laura Buruiană, vei susține un recital alături de Ferenc Vizi la Muzeul Național Cotroceni. Acest recital este de fapt o încununare a competiţiei Votează discul anului 2013, discul de muzică clasică. Ați fost câștigători. Ce înseamnă acest disc pentru Laura Buruiană și Ferenc Vizi?

Este foarte important pentru noi. Este primul nostru album și pentru mine este poate cel mai bun CD pe care l-am făcut până acum, alături, mai ales, de CD-ul cu Matei Varga, cu Sonatele de Brahms. Pentru mine înseamnă foarte, foarte mult, pentru că îl iubesc foarte mult pe Ferenc. Mi se pare un om extraordinar și avem o colaborare foarte frumoasă. De aceea am fost foarte bucuroasă când mi s-a propus să facem acest CD împreună și sper să fie primul dintr-un șir de alte albume.

Pe CD ați editat lucrări semnate de Felix Mendelssohn.

De obicei interpretez mai mult muzică românească, dar și germană. Dar CD-urile de până acum n-au conținut lucrări de Enescu și Brahms. Peste o lună voi lansa un nou album, de data aceasta cu muzică românească și rusă și anume Sonatele de Șostakovici, Prokofiev și Sonata de Enescu, care ne este foarte dragă, cu Alexandra Silocea la pian. Într-un fel, mă mișc între Germania, România, Rusia și Franța, bineînțeles.

Dar iată că de data aceasta ai ales spațiul francez.

Da, este adevărat, mai ales pentru recital. Recitalul este francezo-româno-german. Recitalul va cuprinde lucrări de Mendelssohn, Enescu, Debussy și Faure.

Universul creației al secolului al XIX-lea și început de secol XX, cred că ți se potrivește cel mai bine.

Da, este adevărat că mi se potrivește cel mai mult muzica romantică și modernă, însă am început să cânt și la viola da gamba și la violoncel baroc. Mă apropii foarte mult de muzica barocă și clasică. De altfel, CD-ul pe care o să-l scot în septembrie 2014 cu Suitele de Bach pentru violoncel modern și violoncel baroc este o ieșire din ceea ce m-a caracterizat până acum, cel puțin.

Aceste noi prospecțiuni pe care le faci în universul muzicii clasice, dar și al celei baroce ce ți-au conferit pentru interpretarea muzicii romantice și muzicii moderne?

Toate epocile acestea sunt foarte interesante luate separat și împreună. Faptul că am început să cânt la aceste instrumente baroce m-a ajutat enorm să înțeleg muzica acelei epoci, pentru că, oricât de mult m-ar fi învățat profesorii mei să cânt fără vibrato, până n-am pus mâna pe instrumentul baroc, n-am înțeles de fapt despre ce vorbeau. Cred că e foarte important să încercăm să cântăm cât mai multă muzică și din epoci cât mai diferite. Și foarte important este să cântăm foarte multă muzică contemporană, pentru că de fapt trăim în această lume și trebuie s-o cântăm practic, nu putem să fim blocați doar în celelalte epoci.

Din septembrie 2014 îți mai adaugi un domeniu activității tale artistice, acela al pedagogiei. Ce crezi că-ți va conferi acest nou domeniu?

Mie mi-a plăcut foarte mult să predau întotdeauna. De altfel, înainte să plec la Paris, am fost un an profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică din București și mi-a fost greu să plec, dar am ales să plec în Franța. Sunt mai multe examene decât aș fi crezut de dat ca să devii profesor în Franţa. La ei nu contează prea mult să ai doctorat, de fapt nici măcar nu prea știu ce înseamnă doctorat. În sfârșit anul acesta am reușit să fiu titularizată pe un post de profesor și anume la Conservatorul din Brest. De aceea, din septembrie o să fac pentru un an un du-te-vino Paris-Brest și după aceea presupun că o să mă mut acolo.