Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu soprana Laura Tătulescu

Publicat: luni, 24 Februarie 2014 , ora 14.39

Soprana Laura Tătulescu a susținut în 23 februarie un recital în compania trio-ului format din violonistul Adrian Lazăr, violoncelistul Jakob Spahn și pianista Anna Hauner. Programul a fost prezentat la biserica "Allerheiligen" și a cuprins creații semnate de Haydn, Boris Blacher, Henze, Wolf, Smetana și Beethoven. Recitalul va fi reluat, în aceeași biserică și cu același program, în data de 25 februarie. Detalii despre recital aflăm de la artista română:

Laura Tătulescu, seara trecută ați susținut un recital în compania unui trio. Ca ascultători suntem mult mai obișnuiți să urmărim artiștii lirici acompaniați de pian așa încât această combinație timbrală pe care ați propus-o ieri la München este oarecum inedită. Cum s-a născut ideea acestei colaborări?

Adrian Lazăr m-a abordat și m-a întrebat dacă aș vrea să iau parte la acest proiect, care mi s-a părut foarte interesant. Inițial voiam să cântăm lieduri de Enescu și de alți compozitori români, dar din păcate nu au fost materiale pentru varianta de trio cu voce. Am propus, deci, lieduri de Haydn, Beethoven - pentru trio și voce, o piesă foarte interesantă a unui compozitor german - Boris Blacher - pentru vioară și sopran (foarte frumoasă piesă și de efect) și șase lieduri de Hugo Wolf pentru soprană și pian. Trio-ul a cântat de asemenea și Smetana și o piesă de Henze. Împreună am găsit acest repertoriu.


Locul ales pentru acest recital a fost o biserică - "Allerheiligen" din München. Are vreo semnificație specială acest spațiu pentru dvs., pentru partenerii dvs. de scenă?

Am mai cântat acolo, chiar luna trecută am avut un concert de tango unde am cântat Astor Piazzolla, tot cu trio, un alt trio, excepțional, ce abordează stiluri foarte diverse, printre care și tango, care mi-a deschis un pic orizontul către un alt gen de cânt și mi-a plăcut foarte mult. Revenind la întrebarea dvs. - Hofkirche face parte din Residenz Theater, din care face parte și Cuvilliés-Theater și este o fostă biserică, de fapt, acum transformată în sală de concert. Nu e foarte mare, are în jur de 400 de locuri, dacă nu mă înșel. M-am bucurat ieri să văd că sala a fost plină. Concertul a fost de dimineață, la ora 11.00. Cu atât mai mult m-am bucurat că a fost sala plină, pentru că la ora aceea nu sunt întotdeauna sălile pline.


Cum ați descrie colaborarea dumneavoastră cu acest trio - și cu formula de trio în general - în comparație cu cea obișnuită, în care sunteți acompaniată de pian?

Este mai dificil. În primul rând pentru că suntem patru, nu mai suntem doi. Aș vrea să spun că am început repetițiile pentru acest concert de la sfârșitul stagiunii trecute. Eu am plecat la sfârșit de aprilie la Glyndebourne pentru trei luni, știam de acest concert și a trebuit să repetăm dinainte. Eu cu pianista am descifrat încet, încet partiturile și ne-am axat pe anumite detalii. Apoi a început stagiunea, a venit și violonistul și am repetat în trei și am lucrat din nou la amănunte, la sunet, la text. La un moment dat, destul de târziu, a apărut și colegul nostru de la violoncel, Jakob, și am completat formula. Deci a fost o muncă treptată. A fost un lux să putem pregăti programul din timp. Nu întotdeauna este timp suficient.


...și rezultatul a fost pe măsura pregătirilor.

Aș vrea să cred că da. Chiar dacă uneori - așa se spune - în spectacol dai 80% din ceea ce ai reușit la repetiție, ceea ce este deja foarte mult. Îmi place să cred că ieri a fost una din zilele bune.


Cum arată agenda dumneavoastră pentru următoarele luni?

Urmează debutul meu la Gewandhaus în Leipzig sub bagheta maestrului James Gaffigan în două piese de Debussy destul de rar făcute: "Le Martyre de Saint Sébastien" pentru cor, soprană, orchestră și recitator și "La damoiselle élue" pentru soprană, mezzo-soprană și orchestră. Apoi am "Boema" aici, la Munchen, alături de trei români - lucru de care mă bucur foarte tare. Urmează debutul meu la Santa Fe, în America, debut de casă și debut de rol - "Norina". Este o producție nouă de "Don Pasquale" în regia lui Laurent Pelly, de care mă bucur foarte tare, sub bagheta maestrului Corrado Rovaris.


Vă mulțumim și vă dorim mult succes în continuare!

Interviu de Irina Cristina Vasilescu