"Un pianist marcat de intuiţie poetică,de respiraţia nuanţei şi de o fermecătoare fineţe" se consemna în anul 2013. Născut la San Pedro, Argentina, Nelson Goerner este considerat unul dintre cei interesanţi pianişti ai generaţiei sale. După studiile în Argentina, tânărul pianist a urmat cursurile Conservatorului din Geneva sub îndrumarea profesoarei Maria Tipo. Din 1990 el este invitat să susţină concerte şi recitaluri în Europa, America de Nord şi de Sud. În aceste zile Nelson Goerner se va afla la Londra, pentru un recital la Wigmore Hall.

Domnule Nelson Goerner, vă mulţumim căaţi acceptat să ne acordaţi un interviu. De cât timp colaboraţi cu Radiodifuziunea Română?

Primul concert pe care l-am susţinut la Radiodifuziunea Română a fost în 1993. Am interpretat Concertul în re minor pentru pian şi orchestră de Johannes Brahms cu Erich Bergel la pupitru. Este vorba de o întâlnire care a avut loc cu mulţi ani în urmă, dar care îmi este foarte prezentă în memorie. Am avut ocazia să concertez de mai multe ori în ţara dumneavoastră şi cu multă bucurie m-am întâlnit cu publicul român, atent şi muzical. Am şi prieteni foarte dragi în România.

De curând aţi lansat un disc cu opusuri semnate Claude Debussy. Este un proiect la care aţi lucrat mult?

Discul cu Debussy l-am înregistrat în aprilie 2013 şi aceasta a corespuns cu o dorinţă a mea ce data demult, de a realiza o cercetare profundă a lucrărilor sale. Este un compozitor pe care l-am abordat adesea în public, în diferite perioade ale carierei mele şi doream să reunesc toate aceste experienţe şi să le pun un pic la încercare în această înregistrare ce reprezintă viziunea mea asupra acestuia, pe care-l admir dintotdeauna.

În afara acestui ultim disc, care alte înregistrări vă sunt dragi?

În cariera mea am înregistrat multe lucrări de Chopin, în special cele din ultima perioadă de creaţie, precum cea de-a treia sonată op. 58 Barcarolla, Poloneza fantezie op. 61, câteva Nocturne şi cele patru balade, pe un pian de epocă, Pleyel, chiar din perioada lui Chopin. Institutul Chopin din Varşovia a înregistrat aceste lucrări. Am înregistrat mai multe piese de Liszt, opusuri majore, precum Sonata în si minor, Cele 12 studii transcedentale, a doua baladă, Moartea Isoldei de Wagner, în transcripţia lui Liszt. Aş spune că discografia mea reprezintă interese diferite ale naturii mele de muzician. Sunt un tip de muzician care nu doreşte să se specializeze într-o anume epocă, într-un anume limbaj muzical, dar căruia îi place să abordeze repertorii foarte diferite.

În afara concertelor simfonice, la care participaţi, agenda dumneavoastră include şi recitaluri. Consideraţi benefică această alternanţă?

Cred că pentru orice artist trebuie să aibe această alternanţă. Experienţa de concert şi cea de recital sunt total diferite. Recitalul reprezintă o provocare mult mai mare în general pentru un artist. În primul rând este singur pe scenă şi nu se poate bucura de complicitatea unui dirijor şi a unui ansamblu orchestral. El trebuie să transmită mesajul publicului doar prin intermediul propriei personalităţi. Cred că este mult mai greu. Într-un recital ai un evantai de compozitori şi lucrări foarte diferite din punctul de vedere al limbajului şi al mesajului ce trebuie transmis spre deosebire de un concert, chiar dacă există cocnerte foarte dificile în repertoriul, precum al doilea de Brahms, concertul este foarte frumos şi reprezintă o experienţă de complicitate atunci când o ai cu ceilalţi muzicien. Uneori eşti dezamăgit când nu ai această complicitate în concerte şi nu poţi să oferi publicului tot ce ai mai bun.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră, pentru viaţa dumneavoastră, un concert sau un recital? Este un moment unic, irepetabil?

Fiecare concert sau recital este unic, deoarece este irepetabil de la un moment la altul. De exemplu, poţi interperta acelaşi opus în două zile succesive şi chiar dacă viziunea ta asupra aceluia nu se schimbă în substanţă, dar în interpretare pot interveni elemente noi şi care ţi se revelează numai în acel moment. De aceea vorbesc despre o experienţă unică, ce se potriveşte şi recitalului. Dacă mă gândesc la mine, la modul cum îl trăiesc, atunci mă pregătesc de un lucru special, irepetabil.

Pe scenă, dumneavoastră dăruiţi publicului clipe din viaţa dumneavoastră.

Aceste momente pleacă într-adevăr din viaţa noastră. Muncim mulţi ani până să ajungem la o viziune convingătoare asupra unei lucrări, să fie dominată de spiritul nostru ce reprezintă o esenţă a forţelor noastre spirituale şi astfel interpretarea determină momente ale vieţii, pe care le dăruieşti. Desigur, dominant este mesajul compozitorului, pe care doreşti să-l transmiţi. Cred că muzicianul ideal trebuie să aibe un respect fidel faţă de partitura pe care o interpretează, în măsura în care este posibil şi în acelaşi timp să dăruiască şi propria sa viziune convingătoare.

Am putea spune că dăruind vei dobândi.

Exact. Dăruim chiar şi în momentele de solitudine, de lucru, la noi acasă, care sunt desigur, nenumărate. Toate aceste momente se reunesc prin contur în momentul concertului, care este irepetabil, este unic.

Vă aflaţi acum la Geneva pentru câteva zile, dar ce cuprinde agenda dumneavoastră pentru următoara perioadă?

Am început anul cu un recital la Paris, la opera Bastille. Voi repeta programul pe 21 februarie, la Wigmore Hall din Londra. Program ce conţine lucrări de Bach, precum Partita a VI-a, Suita En pleir air de Bartok şi Studiile simfonice de Schumann. În martie voi avea concerte cu Deustche Kammerphilharmonie, cu opusuri semnate Mendelssohn, într-un turneu în Belgia, apoi voi pleca în Argentina, cu un program de recital diferit. Variaţiunile op. 21 şi Fanteziile op. 116 de Johannes Brahms şi Sonata Hammerklavier, de Beethoven.

Domnule Goerner, străbateţi globul, fiind oaspete pe toate continentele, dar aveţi un public preferat?

Este foarte dificil să spui, deoarece apreciezi fiecare tip de public din raţiuni diferite. Dacă mă gândesc la ultimul meu recital, am descoperit un public parizian cu o deosebită fidelitate a ascultării. Aceasta m-a ajutat mult să mă concentrez şi să pot dărui maxim. Din aceleaşi motive iubesc şi publicul din Japonia, care este foarte atent, deşi nu se manifestă exuberant, într-o manieră mai latină cum sunt obişnuit şi care corespunde personalităţii mele. Trebuie să spun că păstrez o amintire deosebită şi publicului dumneavoastră. O amintire încântătoare. Toate experienţele pe care le-am trăit în ţara dumneavoastră încă de la începutul anilor '90, un public dornic de muzică, cunoscător şi pe care întotdeauna îl voi regăsi cu bucurie. Sper ca în anii ce vor veni vor exista ocazii să mă reîntorc în ţara dumneavoastră.

Pentru anul 2014 aveţi un proiect discografic?

Da, sigur, am unul. În luna martie, în câteva săptămâni voi înregistra studiile simfonice şi Kreisleriana de Robert Schumann. Acesta va fi următorul meu disc.

Domnule Nelson Goerner, vă mulţmim pentru interviu şi în final aţi dori să adresaţi câteva gânduri, publicului din România, care nu v-a uitat şi vă aşteaptă?

Cerea ce aş dori să-i adresez publicului din România este faptul că el se află mereu în amintirile mele. Am avut şansa încă de la începutul anilor '90 să vin să cânt la dumneavoastră şi de atunci s-a făurit o relaţie profundă între mine şi publicul român. Şi chiar dacă nu am mai revenit este o relaţie viem, mereu prezentă în spiritul meu. Ea există şi nu aştept decât momentul s-o regăsesc pe scenă, poate pentru un recital. Ultima oară când am fost am interpretat Concertul pentru mână stângă de Maurice Ravel. Astfel, poate este mai bine să ne regăsim într-un recital.