Violonistul Vadim Repin s-a născut la Novosibirsk în 1971. În prezent desfăşoară o intensă activitate pe toate meridianele lumii, este oaspete al morilor ansambluri simfonice. Repertoriul său include o opusuri extrem de diverse. Lordul Zehudi Menuhin după ce l-a audiat pe tânărul violonist a declarat "Vadim Repin este cel mai bun şi cel mai perfect violonist pe care am avut ocazia să-l ascult."

Domnule Vadim Repin, am avut privilegiul ca în toamna anului 2013 să vă avem ca oaspete al Festivalului Internaţional George Enescu. Aţi interpretat un opus drag, Concertul nr. 2 de Serghei Prokofiev, pentru vioară şi orchestră. Dar după Bucureşti, ce a urmat în agenda dumneavoastră? Unde v-a purtat vioara?

Am fost pe toate continentele puţin. În Japonia, apoi în Europa. Un moment deosebit l-a reprezentat interpretarea concertului pentru vioară de Alan Berg, în Indiana. O orchestră şi un dirijor fenomenal, prietenul meu Kent Nagano, care va deschide prima ediţie a festivalului meu de la Novosibirsk. Acest concert mi-a făcut mare plăcere. Trebuie să remarc faptul că am ocazia să revin şi acasă, la Paris sau Milano, să-mi văd soţia, Svetlana Zaharova, în câteva spectacole. Am fost foarte ocupat şi mulţumit. Am avut concerte bune şi interesante.

Vă pregătiţi să concertaţi la Moscova. Apoi Sankt Petersburg şi după Anul Nou, Essen, Paris, Hong Kong, Beijing, Lyon, Grenoble şi în Marea Britanie, la sfârşitul lunii februarie. Veţi interpreta opusuri ce vă sunt foarte dragi, dar alternaţi pe plan repertorial opusuri romantice cu cele ale secolului al XX-lea.

Un important factor în alegerea repertoriului pe care îl interpretez nu reprezintă perioada în care a fost compusă o piesă sau stilul, ci dacă acel opus îmi face plăcere să-l cânt acum şi aici. Lucrările mele favorite sunt Concertul de Brahms şi Concertul nr. 2 de Prokofiev. Dar totuşi ce mă determină în alegerea unui program este conţinutul şi încărcătura emoţională a fiecărui opus. De fiecare dată când mă aflu pe scenă este ca şi cum aş trăi o viaţă. Mulţi compozitori mi-au dedicat piese în ultimii ani. Aş da de exemplu pe compozitorul James McMillen, al cărui opus este original, nou, dar care are şi o încărcătură emoţională deosebită, ceea ce mă face bucuros să-l interpretez pe scenă şi să retrăiesc mereu fiecare stare.

Atunci când aveţi o partitură nouă pe pupitru sau vi se oferă o lucrare pentru o primă audiţie absolută, care sunt aspectele pe care le cercetaţi?

Arhitectura muzicală găsesc că este foarte importantă. În clasicism regulile sunt foarte stricte şi ele pot genera complexitatea emoţională. Atunci când citesc o nouă partitură sau revin la una mai veche, deoreacere cred că fiecare opus trebuie să se odihnească în tăcere, cercetez informaţia pe care compozitorul a notat-o în partitură. Ceea ce cred că trebuie să facă orice interpret este să descopere logica discursului, înainte ca să cânte chiar prima notă. Cred că trebuie să fim cât se poate de riguroşi şi de fideli ideilor compozitorului. Apoi, fiecare are personalitatea lui, are modul său de înţelegere a expresivităţii. Dar această fidelitate faţă de discursul compozitorului cred că este prioritatea numărul unu.

Domnule Repin, abordarea dumneavoastră faţă de muzică este una de tip clasic, dar niciodată nu aţi fost tentat să abordaţi şi stilul crossover sau al parodiei?

Uneori este foarte interesant dacă mă gândesc la viitorul meu festival, într-unul dintre concerte îi voi avea ca parteneri pe Didier Lockwood, unul dintre cunoscuţii jazzman sau Aleksey Igudesman, prototipul virtuozului. Şi va fi o seară cu muzică de divertisment. Vom încerca să traversăm graniţele. Vioara va fi personajul principal. În afara unui dialog pe care îl vom crea pe scenă, în sesiuni de improvizaţie interesante. Îmi aduc aminte că în trecut am fost invitat în concerte de gală, de exemplu la Varşovia, la un festival de film şi organizatorii propuneau vioara ca eroină a serii. Am avut alături oameni fenomenali. Artişti, precum Regina Carter sau Jean Du Ponty şi am avut ocazia să creăm un dialog, o improvizaţie între noi cu ce muzici aveam în minte în acele momente. Cred că este important şi reprezintă o provocare,a tât pentur artişti, cât şi pentru public. Dar eu mă consider un violonist clasic, iar interpretarea unui opus al trecutului, reprezintă prioritatea numărul unu.

Chiar dacă uneori să mai zâmbiţi împreună cu prietenii?

Cu siguranţă, deoarece acest zâmbet îţi face viaţa mai lungă.

Domnule Vadim Repin, în finalul interviului nostru, aveţi un vis pentru anul 2014, în afara proiectelor pe care deja le-aţi pornit?

Visul meu personal, unul pe care cred că toată lumea îl are este ca familia să fie sănătoasă şi întotdeauna împreună să fim fericiţi. Îmi doresc să am cât mai multe momente magice, precum Crăciunul, iar scopul Crăciunului este ca toată lumea să fie reunită şi să petreacă aceste momente speciale în acelaşi spaţiu, la aceiaşi masă şi să simtă comuniunea. Un sentiment normal, dar care cred că este foarte important.