Şi-a început cariera în calitate de critic muzical şi asistent al dirijorului Christoph von Dohnany. În 1983 a devenit membru al echipei manageriale a Operei Covent Garden din Londra.

De peste trei decenii, Peter Katona se ocupa de distribuţiile spectacolelor incluse în stagiunile operei londoneze. Astăzi a devenit unul dintre cei mai respectabili directori artistic din lume.

Domnule Peter Katona, de mai mult de 20 de ani vă aflaţi la Royal Opera House Covent Garden, în calitate de director. Aţi colaborat de-a lungul timpului cu muzicieni români. Am dori să ne dezvăluiţi câteva dintre secretele acestui important teatru.

Pentru început, nu cred că vă voi spune vreun secret. Vă voi mărturisi câte ceva din ştiinţa mea asupra creării unei stagiuni. Mă voi referi la artişti români remarcabili, care de-a lungul timpului au venit din ţara dumneavoastră. Ei nu au beneficiat de un regim special, ci au avut aceleaşi condiţii, precum colegii lor. Vorbim despre stagiunea actuală, ce se află în plină desfăşurare. Am debutat în forţă. Producţia cea mai nouă a fost "Vecerniile siciliene", dedicată bicentenarului lui Giuseppe Verdi. O producţie semnată Stefan Herheim, dirijor a fost directorul nostru artistic, Antonio Pappano. Am debutat şi cu câteva importante reluări, "Turandot", în regia lui Andrei Şerban, dirijor Henrik Nanasi, "Nunta lui Figaro", dirijor Sir John Eliot Gardiner, cu o distribuţie selectă, la care au participat mulţi cântăreţi din Marea Britanie. Un frumos spectacol "Elektra", cu dirijorul Andris Nelsons în debut şi cu Christine Goerke, o fascinantă Elektra, care a fost într-o formă excepţională şi care ne-a adus aminte de marile soprane dramatice al secolului al XX-lea, precum Birgitt Nielson sau Tatiana Troyanos. Apoi "Wozzeck", care este una dintre cele mai bune spectacole, cu o distribuţie, pot spune, numai cu stele şi ne aflăm cu doar câteva zile înainte de o nouă producţie de "Parsifal". Şi astfel stagiunea îşi urmează cursul.

Domnule Katona, ne-aţi descris câteva dintre reperele repertoriale ale stagiunii 2013-2014. Cum poate un tânăr cântăreţ să facă parte dintr-o distribuţie la Royal Opera House din Londra?

Este totul o poveste de talent. După cum se cunoaşte, Royal Opera House este unul dintre cele mai importante teatre din lume şi toţi se aşteaptă ca pe scenă să se afle cele mai mari talente. Fiecare poate să interpreteze diferit sintagma cele mai mari talente, dar cuvântul meu cheie este echilibrul. Echilibrul între starurile zilei, personalităţile de astăzi, atât cei din Marea Britanie, cât şi cei din lumea întreagă şi noii cântăreţi. Tineri interpreţi, tineri pregătiţi pentru o importantă carieră, în măsura în care îi găsim pretutindeni. Misiunea mea este să fiu cât de bine informat asupra ceea ce se întâmplă în lumea operei pe plan internaţional, pe cât mai multe scene pentru a descoperi tinere talente şi pentru a le oferi şansa teatrului nostru. Un exemplu de lansare a fost şi cel al Angelei Gheorghiu, care în 1990 a bătut la porţile noastre. O soprană, pe atunci complet necunoscută şi care a participat la o audiţie. Nu multă lume, la acea vreme, o invita. Imediat i-am descoperit talentul şi potenţialul pentru o carieră importantă. Şi astfel a fost debutul ei în acest teatru, mai devreme poate, decât în alte teatre. Nu toată lumea care bate la porţile noastre este o viitoare Angela Gheorghiu, dar încercăm să găsim tineri cântăreţi, care sunt cu adevărat deosebiţi şi foarte buni. Şi alţi directori din alte opere fac la fel. Nu întotdeauna suntem însă norocoşi. Vorbim aici despre o piaţă complet deschisă. Nu trebuie să te prezinţi cu o recomandare sau cu o diplomă. Tot ceea ce trebuie să faci este să dovedeşti că ai un potenţial artistic, că ai avut o activitate muzicală, pe unde ai cântat, ce-ai interpretat. Este una dintre cele mai importante opere şi este necesar să ai o biografie cu câteva repere pentru a fi luat în seamnă ca un candidat potenţial. Mă duc şi la concursuri internaţionale de trei-patru ori pe an. Avem audiţii şi aici în mod regulat. Urmăresc în diverse teatre producţiile, pentru a asculta voci interesante. Colaborez cu colegii mei. Este o întreagă muncă de informare, iar dacă ai o bună intuiţie poţi să găseşti cântăreţi foarte buni, importanţi sau chiar şi atractivi.

Regiile, producţiile de la Royal Opera House sunt semnate de nume importante, precum Stefan Herheim, Stephan Langridge, Andrei Şerban, David McVicar. Colaborarea cu regizorii face parte dintre atribuţiile dumneavoastră, domnule Peter Katona?

Regizorii, echipele de producţie nu intră în atribuţiile mele prioritare. Departamentul de producţie este coordonat de Kasper Holten, directorul operei. El este cel care alege. Face propunerile, supervizează întregul proces, formează echipa şi o urmăreşte pe tot parcursul, până la finalizare. Misiunea mea este de a alege cântăreţii, de a negocia distribuţia cu dirijorii şi de asemenea, de a realiza logistica fiecărui eveniment cu trei-patru ani înainte. Din când în când, ne întâlnim directorul operei şi cu directorul artistic şi vedem ce avem de făcut. Organizăm stagiunile, conţinutul acestora. Acum vorbim despre stagiunea 2017-2018. Finalizăm diferite scenarii asupra noilor producţii, a reluării unor spectacole. Unele opere trebuiesc înlocuite din motive obiective, fie dirijorul nu mai este disponibil, fie un interpret. Logistica unei stagiuni este o întreprindere foarte complicată. Programul detaliat al fiecărei stagiuni şi al fiecărui eveniment în parte se realizează cu mulţi ani înainte. Misiunea mea este să mă ocup de solişti şi de dirijori. Dar fiecare din echipa managerială poate avea o bună idee pe care o discutăm. Lucrăm împreună, într-o atmosferă foarte relaxată şi nu una tensionată. Ne consultăm adesea şi ajungem la o concluzie benefică. Regiile şi echipele de realizare ale producţiilor nu sunt responsabilitatea mea.

Domnule Peter Katona, aveţi un vis pe care aţi dori să-l realizaţi cândva, un proiect?

Nu este mult de făcut, deoarece stagiunile noastre viitoare sunt planificate. Acum visăm la stagiunile 2017-2018, 2019 şi 2020. Avem vise, dar altfel spus, planuri concrete, cu câţiva dintre compozitorii contemporani, cărora le-am comandat opusuri noi pentru stagiunea 2020. Şi acest proces este foarte activ. Şi împreună cu Kaspar Holten îl dorim finalizat. Nu este vorba de vise, ci planuri atractive, într-un continuu proces de înnoire. Dacă visez câteva opere? Îmi sunt unele foarte apropiate, dar acestea reprezintă ceva foarte personal şi nu vă voi dezvălui nici un titlu. Precum altele, îmi sunt total neplăcute, dar şi titlul lor rămâne necunoscut auditoriului. Toate sunt tratate cu acelaşi respect şi cu aceeaşi atenţie, deoarece ceea ce realizăm este pentru auditoriu şi nu pentru noi personal. Ne străduim să captivăm publicul cu calitatea producţiilor noastre. Într-un teatru de talie internaţională, cum este Covent Garden, nu trebuie să avem un stil personal, deoarece avem vizitatori din întreaga lume, care vin la spectacol cu aşteptări diferite. Nu poţi mulţumi pe toată lumea de fiecare dată. Trebuie să oferi o mare diversitate repertorială de stiluri, în aşa fel încât oricine să se poată regăsi. Există şi un public diferit, nu aceiaşi care vin la "Traviata", vin şi la George Benjamin, al cărui ultim opus s-a bucurat de foarte mult succes. Diversitatea stilistică şi repertorială, generată de cosmopolitism redau farmecul cultural al Londrei.

Mulţumim domnule Peter Katona şi sperăm la o colaborare între teatrele lirice din România şi Royal Opera House Covent Garden din Londra.

Nu pot decât să vă încurajez pe dumneavoastră şi pe cei responsabili să ia legătura cu noi. Ştiu că domnul Kaspar Holten se îngrijeşte de câteva proiecte internaţionale. Colaborează cu colegii din diferite ţări. Avem colaborări cu câteva teatre din Europa şi din lume. În acest moment, un proiect se desfăşoară cu opera din Atena. Există spaţii de colaborare largi. Putem să învăţăm unii de la alţii. Putem munci împreună să facem lucruri mai bune, mai frumoase, mai profitabile, iar porţile noastre spre colaborare sunt mereu deschise.