Violonist şi compozitor, Ilya Gringolts s-a născut, în 1982, la Sankt Petersburg. În prezent este stabilit în Elveţia, la Basel unde este şi profesor la Academia de Muzică din localitate. De-a lungul carierei sale a obţinut multe premii internaţionale. Susţine concerte şi recitaluri în Europa, Asia şi America de Nord. Cu câţiva ani în urmă a fondat un cvartet care îi poartă numele şi în compania căruia realizează concerte şi înregistrări.

Domnule Ilya Gringolts, vă mulţumim că aţi acceptat să ne acordaţi acest interviu. În carieră aţi debutat foarte tânăr. Aveţi o amintire dragă, o întâlnire specială despre care aţi dori să ne povestiţi?

Este destul de greu să aleg o amintire din tinereţe, deoarece am crescut într-un mediu muzical. Părinţii mei m-au dus la concerte încă de la vârsta de 5 ani. În casă am ascultat multă muzică; existau lp-uri. Prima vioară am primit-o când aveam 5 ani; la 6 ani am început să iau primele lecţii în mod regulat. Toate acestea au avut un profund efect. Toate lucrurile minunate au venit mai târziu. Primii ani de studiu pentru un violonist sunt foarte dificili, nu sunt prea încurajatori - este un instrument greu, cu un drum dificil, pentru a obţine sunete frumoase. Fanii mei artistici au apărut mult mai târziu.

Domnule Ilya Gringolts, v-aţi exprimat în două limbaje paralele - cel al comunicării verbale, al limbii materne şi cel al muzicii. În acest al doilea limbaj aveţi o frază preferată?

Limbajul muzical este unul în sine ce nu poate fi tradus în cuvinte. De aceea este atât de minunat. Un sunet poate fi echivalentul a mii de cuvinte. Mă simt în largul meu atunci când cânt mai mult decât atunci când vorbesc. Cred că sunt mai bun în domeniul muzical.

Trebuie să remarc faptul că de-a lungul carierei aţi avut ocazia să vă întâlniţi cu nenumărate personalităţi în cadrul unor concerte sau recitaluri. Ce înseamnă pentru dumneavoastră un concert? Este o sărbătoare, este ceva unic?

Este mai întâi o experienţă, este o călătorie, este o prezentare, este o traducere, este un transfer al notelor din partitură într-o experienţă audio. Reprezintă şi realizarea unei legături expresive cu notele din pagină. Ai speranţa că publicul va percepe sentimentele tale sau poate el va avea propriile trăiri emoţionale. Cred că aceasta face parte din experienţa mea.

Pe scenă povestiţi minunate istorii, dar aveţi o poveste care vă este foarte dragă?

Cred că fiecare piesă are propria poveste diferită. Se poate ca aceeaşi lucrare, în funcţie de interpretare, să aibă rezonanţe diferite. Muzica poate fi învestită cu conţinuturi diverse, de aceea există atâtea versiuni interpretative ale aceluiaşi opus. Cred că fiecare poveste este una specială şi în momente diferite poate avea expresii diferenţiate.

Domnule Ilya Gringolts, pe scenă aveţi mai multe tipuri de dialog - solist în compania unui ansamblu orchestral sau împreună cu un pianist sau în formulă de cvartet. Care este tipul dominant de dialog?

Întotdeauna sentimentul este cel al echipei, chiar dacă sunt o sută de muzicieni, trebuie să fie o echipă, altfel lucrul nu funcţionează. Cred că totul trebuie să fie realizat cu un sentiment al muzicii de cameră în mod ideal. Trebuie să-i asculţi pe ceilalţi! Nu poţi face muzică pentru tine însuţi fără să-i asculţi pe ceilalţi. Este vorba în general de comunicare, de ascultare a partenerului, de exprimare a propriilor sentimente, de dialog. În acest sens este vorba de respect, indiferent dacă este un cvartet sau o orchestră. Diferenţele sunt, desigur, la nivelul partiturilor, al modului de abordare a lucrărilor, de maniera repetiţiilor. Este o experienţă total diferită atunci când este vorba de un cvartet sau o simfonie semnate Beethoven. Atitudinea trebuie să fie cu adevărat aceeaşi în dialogul cu aceste lumi diferite.

În cadrul cărui tip de dialog vă simţiţi cel mai bine?

Nu pot să vă răspund. Depinde de modul în care comunicarea între oameni funcţionează. Dacă funcţionează bine, mă simt minunat. Chiar dacă piesele nu sunt dintre cele mai bune, dar comunicarea este foarte bună poţi avea o experienţă deosebită.

Consideraţi important pentru un artist să alterneze în repertoriul său diferitele epoci creatoare precum baroc, clasic, romantic şi contemporan? Sau să fie specializat pe un singur domeniu?

Eu nu cred că sunt specializat în vreun domeniu. Aici nu este vorba de ştiinţă. În mod fundamental, fiecare este liber să aleagă ce doreşte să interpreteze. Dacă toată viaţa te hotărăşti să fii ancorat într-un singur stil, lumea te va considera un reper. În ceea ce mă priveşte, consider aceasta ca o limitare.

Atunci când sunteţi implicat într-un proiect, toată energia creatoare este concentrată întru realizarea acestuia. Care este ultimul proiect desăvârşit?

Nu demult am lansat discul cu cele 24 de Capricii de Niccolo Paganini, chiar luna trecută. La acest disc am lucrat tot anul. Acesta a fost un important proiect. Un alt proiect, care a durat patru ani, a fost cel dedicat lui Robert Schumann - şi am inclus sonate, trio-uri şi cvartete. După Paganini va urma unul cu ansamblul meu de cvartet, ce va include o integrală Brahms - cvartete şi cvintetul cu pian - şi va fi lansat la anul. Apoi va fi un disc solo cu concertele lui John Adams şi Gyory Ligeti; finalizarea va fi în 2015.

Atunci când nu susţineţi concerte, nu studiaţi partituri, ce vă place să faceţi?

Am multe lucruri de făcut. Predau. Am o familie cu trei copii care-mi umplu viaţa. Citesc, vizionez filme, dar cred că nu am prea mult timp. Sunt multe de realizat.

După Varşovia, ce va urma în agenda dumneavoastră?

Săptămâna viitoare va fi Moscova şi St. Petersburg cu două concerte camerale - unul cu un trio şi apoi cu soliştii din Moscova şi cu Yuri Bashmet, dirijor.

În calitate de violonist, domnule Ilya Gringolts, cum îl consideraţi pe George Enescu?

Este unul dintre compozitorii mei preferaţi. În secolul XX cred că a fost cel mai talentat într-o competiţie dificilă cu Stravinski şi Şostakovici, dar şi-a menţinut nivelul, iar limbajul său este recognoscibil încă de la primele fraze. Îmi plac piesele sale şi am interpretat Impresiile din copilărie, Sonata a III-a, Sonata a II-a pentru pian şi vioară îmi este mai apropiată, Octetul şi Trio-ul - sunt opusuri fantastice şi de-abia aştept să le interpretez.

În finalul interviului nostru, domnule Ilya Gringolts, aţi dori să adresaţi câteva gânduri publicului din România?

Am cântat la Bucureşti de două ori şi de fiecare dată am avut frumoase întâlniri în cadrul Festivalului Enescu şi sper să revin. În noiembrie 2013 trebuia să fiu la Bucureşti în Festivalul SoNoRo, dar din păcate a trebuit să anulez. M-aş bucura să mă reîntâlnesc cu publicul din România şi să cânt din nou.