În 25 iulie 2013 a apărut la casa de discuri RCA Red Seal, divizie Sony, un disc intitulat Romanian Journey, imprimat de violonistul român Vlad Stănculeasa şi pianistul german Thomas Hoppe. Albumul reuneşte lucrări de George Enescu, Mihail Jora, Paul Constantinescu şi Tiberiu Olah şi este difuzat în premieră românească la emisiunea Music box, programată în 25 noiembrie 2013, ora 19.

Este o mare bucurie să avem un disc pe care apare numele unui român şi care se intitulează Romanian Journey, este apărut la o casă importantă de discuri RCA Red Seal. Am să vă întreb în primul rând cum aţi ajuns să colaboraţi cu această importantă casă de discuri?

Toată povestea a început în momentul în care eu şi pianistul Thomas Hoppe am cântat împreună în Festivalul Menuhin din Elveţia. După recitalul nostru de acolo, Thomas a venit cu ideea de a face o propunere către Deutschland Radio, radioul public german pentru a le propune să facem o înregistrare în studiourile lor de la Siemens Villa din Berlin. Şi, bineînţeles că odată ce am propus un program aşa interesant pentru publicul din vestul Europei, am reuşit să-i atragem şi pe cei de la Sony RCA, care s-au arătat foarte interesaţi în promovarea acestui program care, după cum ştiţi, este foarte puţin cântat şi aproape neauzit în vestul Europei. Contactul cu Sony a fost făcut prin cei de la Festivalul Menuhin, cu care am o legătură destul de strânsă, şi care imediat au ajutat să intrăm în contact cu Sony la auzirea veştilor cum că programul românesc va ieşi la suprafaţă până la urmă.

De ce spuneţi că este un program foarte interesant pentru cei din vestul Europei?

Subiectul este destul de delicat din punctul meu de vedere. Este interesant pentru că programul nu a fost promovat deloc; nu se ştie de Tiberiu Olah, nu se ştie de Paul Constantinescu - poate puţin mai mult de el, dar nu foarte mult, Jora - cu atât mai puţin. Este interesant pentru că, în general, companiile de discuri acum sunt total saturate de repertoriul care s-a tot înregistrat şi reînregistrat de mari interpreţi din secolul trecut şi cel actual, deci ideea de noutate şi premieră este întotdeauna binevenită. Din păcate lumea se foloseşte destul de mult de această idee de noutate şi de premieră, pentru că, cumva, se bazează foarte mult pe această idee de a promova ceva nou şi de a prezenta ceva mai mult sau mai puţin exotic pentru urechile, ca să zic aşa, clasice, formate clasic.

Dar de ce spuneţi din păcate?

Da, este o reţetă câştigătoare din punctul acesta de vedere, dar din păcate lumea pune accentul numai pe caracterul acestei muzici care, în cazul nostru - Romanian Journey - este un caracter destul de popular românesc, adică este clar că compozitorii noştri s-au inspirat foarte mult din folclorul românesc. Unde vreau eu să ajung cu toată istoria asta, este că de multe ori interpreţii care se folosesc de acest repertoriu îl vor aborda în mare parte din această perspectivă, de a scoate afară originile acestei muzici. Adică, dacă este vorba de folclor românesc se va vorbi şi se va arăta încântat aproape numai despre această origine a acestei muzici, care este folclorul românesc. Ca să fie şi mai clar, de ce am ales eu să înregistrez aceşti compozitori? Pentru că această muzică şi aceşti compozitori pe care i-am abordat în această înregistrare sunt unii care s-au zbătut, care au ales să includă folclor românesc în limbajul lor componistic, nu se vrea ca muzica să fie abordată cu prioritate din acest punct de vedere, numai şi numai folcloric.

Dumneavoastră aţi alcătuit programul, nu?

Da. Împreună cu Thomas.

Aşadar, George Enescu, cred că este clar, dar vă las pe dumneavoastră să spuneţi de ce George Enescu pe acest CD.

George Enescu… aş putea spune că am o legătură destul de specială cu maestrul nostru, pentru că am crescut cu el, m-am simţit aproape de muzica sa întotdeauna. În adolescenţă am stat foarte aproape de această piesă pe care am înregistrat-o şi pe CD, Impresii din copilărie. Anii mei din Elveţia m-au apropiat şi mai tare de Enescu pentru că am avut şi am încă şansa de a cânta pe una dintre viorile sale. Deci, legătura este destul de puternică şi, bineînţeles, de fiecare dată când am posibilitatea să-l includ şi pe Enescu în programul recitalurilor mele o fac.

Spuneţi-ne mai multe detalii despre instrumentul pe care cântaţi şi care i-a aparţinut şi lui George Enescu.

Instrumentul este un Santo Serafim, făcut la Veneţia în 1739 şi am marea şansă de a cânta pe acest instrument datorită Fundaţiei Tarish din Elveţia, care pe perioada studiilor mele de la Academia Menuhin mi-a încredinţat vioara. În principiu, instrumentele care sunt împrumutate studenţilor sunt valabile pentru perioada studiilor şi aici a intervenit o şansă extraordinară a mea ca Fundaţia să vrea să continue să mi-o încredinţeze şi după terminarea studiilor. Aici am ieşit un pic din regulile academiei, dar a fost până la urmă alegerea lor. Pentru asta mă simt norocos şi fericit.

Paul Constantinescu, acum.

Paul Constantinescu… Aş vrea să fac o paranteză asupra celor trei compozitori - Jora, Constantinescu şi Olah. Am făcut cunoştinţă cu ei pe vremea când eram în liceu, poate chiar şi înainte de liceu şi mi se pare că şi acum avem o anumită impresie formată faţă de această muzică cum că ar fi cumva de liceu, sau cum că ar fi abordată de studenţii de la clasele de vioară în formare. Or, ţin minte că în momentul în care le-am studiat nu pot spune că am intrat foarte adânc în piesele respective, dar că am simţit că era ceva mai mult decât o piesă pe care să o prezinţi la o audiţie sau pe care să-ţi formezi mâna, sau sunetul, sau vibrato-ul. Şi atunci, în momentul în care am reevaluat şi mi-am readus atenţia către aceste piese mi-am dat seama că aveam dreptate atunci, în momentul în care le studiam, că totuşi era mult mai mult de descoperit în aceste piese. Ăsta este un motiv pentru care iarăşi dorinţa de a înregistra a fost destul de puternică, pentru că ştiam sigur că această muzică merită să apară şi merită să fie mai bine cunoscută.

Acesta este primul dumneavoastră disc?

Da.

Aveţi deja un feedback din partea casei de discuri apropo de cum a fost primit de public în general, de publicul internaţional?

Din câte ştiu, cei de la radioul german sunt foarte mulţumiţi de rezultat şi despre vânzări nu ştiu foarte bine. Din ce pot să spun, au apărut două critici bune pentru CD. Aici ar fi foarte interesant că a doua critică are cumva o tendinţă de a reproşa că la acest tip de muzică se vrea mai mult zvâc, se vrea un cântat mai nonconformist, ceva mai extrovert… ceea ce ne face să ajungem din nou la ce spuneam mai devreme, anume că este păcat că în momentul în care aude muzică româneasă toată lumea se gândeşte ori la muzică lăutărească, ori la ceva mai exotic şi se fac foarte multe confuzii între o piesă care stă în picioare de sine stătătoare şi o piesă care, prin faptul că este influenţată de folclorul românesc, nu înseamnă că trebuie neapărat să fie o piesă de folclor în care aceste sentimente pe care noi le primim - de introvert sau extrovert - sunt foarte vizibile. Ştim foarte clar că atunci când muzica este foarte veselă sau rapidă, de multe ori avem de-a face cu extrovert. E greu să explicăm foarte clar acum, dar unde vreau să ajung este că lumea, în momentul în care aude de muzică românească, se repede să se gândească la un anumit gen de muzică lăutărească. Asta este un pic şi vina oamenilor care au înregistrat această muzică, pentru că s-au folosit foarte tare de originea acestei muzici şi nu neapărat de lupta pe care compozitorii au depus-o pentru a crea o operă de artă de sine stătătoare, care să facă parte din repertoriul, din arta aceasta componistică inspirată din acest folclor atât de bogat pe care-l avem. Am spus că mi se pare păcat că lumea s-a folosit foarte mult doar de o anumită latură a acestei muzici.

Haideţi să faceţi o invitaţie, acum, în finalul interviului nostru, o invitaţie pentru publicul din România pentru a asculta acest disc şi, de ce nu, să-l şi achiziţioneze.

Probabil că aş putea să pornesc de la faptul că este foarte multă muzică inspirată din folclor, dar am vrut să nu fie în prim-plan în abordarea interpretării mele. În momentul acesta, dacă stau să mă uit înapoi, focusul este pe lucrare şi focusul este pe ceea ce compozitorii au încercat să descrie acolo cu ajutorul acestui aparat folcloric. Aş putea spune că acest CD prezintă mai mult latura introvertă a universului nostru şi al naţiunii noastre în care cred foarte mult şi de care mă simt foarte ataşat. Ceva detalii tehnice asupra înregistrării - am avut pe Thurbion Samuelson şi pe Gunnar Andersson ca inginer de sunet şi ca producător. Aceşti doi oameni sunt foarte respectaţi în lumea aceasta, a înregistrărilor. Cred că înregistrarea are cu adevărat o calitate a sunetului care se potriveşte foarte mult cu repertoriul - aici ne-am potrivit foarte bine şi s-a putea să existe şi ceva tipic suedez care să se potrivească cu acest tipic românesc. S-ar putea să existe ceva lucruri în comun aici. Thomas Hoppe este un pianist extraordinar care concertează foarte mult cu trioul său Athos Trio (cred că au fost şi în România); e un pianist de excepţie. Programul este unul greu de găsit chiar şi în România şi cred că ar fi o sursă de inspiraţie pentru cei care abordează acest repertoriu.